Si uite ca a mai trecut un an. Un an cu bune, un an cu rele. Un an cu realizari, un an cu esecuri. Un an in care am mai descoperit ceva la mine. Un an in care lucrurile bune, s-au modelat pe mine, iar lucurile rele am incercat sa le alung. Acum, cand anul este pe sfarsit, incerc sa uit lucrurile urate care mi-au fost facute de oameni - din nestiinta sau cu stiinta. Incerc sa ii iert pe toti, si incerc sa fiu mai bun. Incerc sa-mi gasesc puterea de a trece in noul an cu bine, cu speranta de mai multe realizari.
Acum, cand anul este pe cale sa se inchida, am aduceri aminte... Aduceri aminte de zambete si rasuri, de jocuri si prieteni. Aduceri aminte in ceas de sarbatori ... Aduceri aminte de clipe demne de neuitat, care vor fi trecute in Cartea Vietii.
Ce-mi doresc eu de la noul an ? Ceea ce va doresc si voua ... indepliniri de dorinte si putere. Putere sa trec peste toate valurile vietii, putere pe care nu o gasim decat in noi cu ajutor divin. Realizari pe plan profesional, dar si personal. Realizari care sa ma bucure atat pe mine, cat si pe cei din jurul meu.
In final, va doresc tuturor un an binecuvantat si cu mult belsug.
La multi ani !!!
Au trecut 18 ani de cand nu ti-am mai scris … am crezut ca acea scrisoare - in care iti ceream un pistol cu capse si acel joc cu titirez si soldatul acela cu insigne, visul oricarui baiat – va fi ultima ….
Dar anii au trecut si imi aduc aminte cum m-am speriat de tine cand te-am vazut pentru prima oara … iar apoi ani de-a randul te-am asteptat sub o masa (pana adormeam) sa te pot vedea din nou.
Te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai scris de atata vreme… dar iti scriu acum cand vad ca lumea e pe zi ce trece mai rea si mai bolnavicioasa.
Ti-as putea cere mai multa iubire, pace si bunatate, dar asta nu sta in puterea ta,Mosule. Asta sta numai in noi.O singura raza de lumina ar putea aduce toate astea…O raza de lumina ce i-ar putea face pe toti sa fie un pic mai buni.
Ti-am mai cerut o data sa o am pe ea, langa mine. Si mi-ai indeplinit dorinta. Mi-ai indeplinit dorinta si stiu mereu ca ea imi va fiaproape. Am un punct de sprijin atunci cand imi fuge pamantul de sub picioare,si pot sa o privesc in ochi si sa-mi revin cat de cat, sa revin pe linia de plutire. Mi-ai oferit acest lucru, si pentru aceasta iti multumesc.
Ti-as mai cere Mosule, sa imi aduci intelepciunea necesara, pentru luarea corecta a deciziilor … Dar cine stie daca ochii dumitale batrini si obositi de lumina cruda a zapezilor cu care te lupti an de an ca sa ne aduci tuturor bucurie nu se vor insela din cauza furtunilor de ceata argintie? Eu vreau sa iti pot scrie si peste cativa ani…
De aceea, daca nu m-ai uitat si daca crezi ca inca mai merit un cadou, fa doar ca lacrima sa-mi fie iarasi limpede, iar ochii, ochii mei te rog mai fa-i macar o data sa straluceasca asa cum straluceau cand ne-am intilnit prima oara… si ca fiecare lacrima atat de fierbinte ce-a durut vreodata,s-o ingheti si s-o transformi intr-un fulg de zapada. Si-atunci ar ninge,Mosule,ar ninge si totul s-ar imbraca in alb,si-ar fi stralucitor.Si s-ar risipi norii,si in toata natura,alba si stralucitoare,din lumina stelelor,ar ajunge pe pamant o raza,si-atunci…le-am avea pe toate,Mosule…
Apoi daca vrei, adu-mi un brad fermecat te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile, prizoniere fara glas, nu mai stralucesc, dar nu mai dor! Un brad pe care sa asez imbratisari fara sfarsit care nu dor cand bratele trebuie sa se desclesteze.
Au trecut 22 de ani. Incepand cu Timsoara, toti romanii vroiau libertate. Si au obtinut-o! Dar cu ce pret? Cu pretul sangelui, caci multi eroi s-au aratat la Revolutia din '89.
Acum, dupa 22 de libertate, eu stau si ma gandesc daca, intr-adevar suntem mai liberi. La Revolutie, eu nu aveam decat un an, dar din ce mi-au povestit bunicii, parintii am aflat cum era inainte. Si acum parerile sunt impartite. Unii sustin ca era mai bine cu Ceausescu, altii ca era mai bine acum.
Dupa 22 de ani avem libertatea de a alege. De a gasi Pepsi in magazine, portocale si alimente. Dar acum, avem cu ce cumpara? Inainte nu ne placea soia, dar acum suntem inebuniti de aceasta? Inainte aveam toti un loc de munca, dar acum suntem multi someri cu studii superioare. Inainte se faceau cozi la paine, acum se fac cozi la ajutoare date de primarie. Traim mai bine nu? Oare pentru acest lucru au murit oamenii in toata tara? Oare pentru o astfel de libertate au luptat eroii nostri?? Pentru o astfel de viata?
Voi ce parere aveti despre libertatea de castigata ??
Nota! Fotografia a fost preluata de pe site-ul: http://www.anchetatorul.ro/revolutia-7718.html
Da-ti-mi voie sa va aduc pe aceasta cale tuturor multumiri!
Va multumesc tuturor care mi-ati incununat ziua cu urari de bine prin Telefoane, Sms-uri, Facbook, Messenger -sau orice modalitate ati ales, ati reusit sa ma faceti sa ma simt mai bine, sa fiu mai bun sau fiu din nou EU! Ma bucur ca nu m-ati uitat si ca ma apreciati in continuare pentru ceea ce sunt, si pentru ceea ce fac!
Celor care l-au redescoperit pe Nicolae astazi, (si celor care il vor descoperi), precum si celor care ii poarta numele acestuia, sa le daruiasca bunul Dumnezeu si Sf.Ier.Nicolae numai sanatate, si intru toate buna sporire!
Sa traim cu totii intru multi si binecuvantati ani!
Ca in fiecare an iti scriu mereu cateva randuri Mosule. Daca pana acum iti ceream lucruri omenesti, acum da-mi voie sa-ti cer lucruri divine. Nu, nu-ti voie cere un loc in Rai, dar da-ne noua tuturor intelepciunea necesara pentru a putea trece prin aceste vremuri.
Daruieste-ne din bunatatea ta si noua, ca sa fim mai buni unii cu altii, sa stim ce inseamna aproapele nostru si sa putem sa-l ajutam. Mosule, tu care esti atat de bun, scoate din tolba ta plina de daruri si sinceritatea! Trebuie sa fim sinceri unii cu altii si cu noi insine.
Daca am indraznit Mosule sa cer anul acesta astfel de lucruri, mai daruieste si pace acestei lumi. In final un ultim lucru iti mai cer. O masina a timpului pentru generatia aceasta tanara! Iti cer acest lucru pentru a vedea si aceasta cum noi puteam sa fim mai fericiti. Atunci nu aveam telefoane mobile si comunicam mai mult, iar jocurile care le jucam era de-a v-ati ascunselea, fotbal in curtea scolii si nu in retea.
Stateam mereu cu prietenii la "o vorba" si nu pe mess. Mancam un pui din romanesc si nu olandez, iar despre KFC sau McDonalds nu stiam, pe cand acum si cei de la gradinita stiu ce este. Mosule, arata acestei generatii de "intelectuali" care studiaza pe net, iar praful se asterne in biblioteci, cum era inainte.
Da, astazi a fost 1 Decembrie, ziua tuturor Romanilor! Ce inseamna acest lucru ? Sau mai bine zis, cine s-a simtit cu adevarat roman ? Eu unul, ma simt roman in fiecare zi, chiar daca gresesc cateodata si mi se face rusine sa recunosc de unde provin, ca as fi luat drept hot, tigan, etc. A fi roman, nu inseamna sa traiesti numai in Romania! A fi roman, inseamna mai mult! Daca esti roman, iubesti si Romania! Astazi, la status aveam o urare"La multi ani, Romane!". Am fost intrebat de prieteni de ce ma mandresc cu asta ??? Chiar trebuie sa ma afirm ca sunt roman? DA! Daca altceva nu mai avem, macar sa pretuim ce avem: LIBERTATEA DE A FI ROMAN! Nu trebuie sa iubesti Romania pentru autostrazi, pentru traiul bun, etc. Trebuie sa iubesti Romania pentru tine, pentru prieteni, pentru valorile noastre de invidiat! Astazi facebook-ul era plin de urari de "La multi ani" si de poze cu steagul Romaniei! Dar de ce aceste persoane sunt romani doar pe 1 Decembrie ??? De ce nu isi fac urari si in alte zile, si cu alte ocazii ??? Oare uita ca sunt romani, si in aceasta zi se regasesc cu adevarat ??? A sarbatori Ziua Ta, nu inseamna in a bea si a face gratar ( n.r. am vazut un reportaj si astfel spuneau romanii ca sarbatoresc aceasta zi).
Nu stiu altii cum sunt ... ( vorba lui Creanga) dar eu cand ma gandesc la Romania imi vine sa plang. Mai ales sa fii plecat departe de meleagurile romanesti. Nimic nu ma bucura mai tare, decat momentul cand vin in tara, si trec prin vama, si vad scris mare: ROMANIA! Atunci inima salta in mine de bucurie, de "romanism".
Da-ti-mi voie sa inchei acest gand al meu, cu o poezie proprie (aceasta poezie mai exista tot pe acest blog, postata pe 19 mai 2011).
La orasul de la Malul Marii, a avut loc ce-a de-a doua Editie a Evenimentului International “Schimb de Carte Ortodoxa!” Ca si in editia precedenta, gazda acestui eveniment a fost Liceul Teoretic “Decebal”. Ne-am bucurat de bogatul cuvant duhovnicesc al invitatilor speciali, care au incununat aceasta intalnire. Pr.Protos.Asist.Univ.Dr Maxim Vlad, de la Catedrala Arhiepiscopala “Sf.Ap.Petru si Pavel” ne-a prezentat doua carti: “Regele, Inteleptul si Bufonul – marele turnir al religiilor” de Shafique Keshavjee, “Aparent un roman de dragoste cu intriga politista, in fapt un veritabil tratat de istorie a religiilor, o lectura fascinanta”(Critiques Libres). Fiind o discutie crestina, Pr.Maxim a prezentat cartea despre poetul “Ovidiu”(de David Wishart), un convertit la crestinism. O alta carte prezentata a fost “Calauza Ateismului”. Parintele Daniel Ivan, a scos in evidenta echilibrul dintre om si crestinism, un echilibru combatut in aceasta carte. In aceasta editie au mai fost prezentate carti precum: “Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului” de Klaus Kenneth – o carte in care este prezentat un tanar care “trece” prin toate religiile si ramane la crestinism. Jurnalul Sfantului Siluan Athonitul sau “Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei” a fost o alta despre care s-a vorbit si care a starnit cu adevarat discutii intre participanti. Coordonatorul Revistei Lumina Lina, domnul Ionut Druche la aceasta editie a vorbit despre colectia “Dobrogea Crestina” – “Viata si activitatea Pr.Nicolae Cananau”( aducând în lumină viaţa unui slujitor al bisericii considerat de mulţi ca fiind al doilea ctitor al Catedralei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa, deoarece a restaurat integral lăcaşul de cult după avariile suferite în urma bombardamentului aerian din anul 1941), “Viata religioasa a Dobrogei in decursul vremurilor” (Aceasta reprezintă lucrarea de licenţă a primului preot ortodox român pe care l-a avut oraşul Constanţa, după eliberarea Dobrogei de sub stăpânirea otomană şi totodată primul preot paroh al Catedralei) si “Preot Constantin Lembrau – Primele marturii crestina in interiorul Dobrogei”( in aceasta carte descoperim poezii semnate de Constantin Lembrău - fost slujitor al bisericii „Adormirea Maicii Domnului - I” în perioada 1964 - 1989,şi fotografii de epocă, multe dintre ele datând de la redescoperirea Peşterii Sfântului Andrei şi de la prima sfinţire a sa de catre Episcopul Kesarie).
In aceasta editie a Schimbului de Carte Ortodoxa a avut loc si lansarea “Carte de poezii reiligioase” sub semnatura Monahiei Filofteia din Arhiepiscopia Ramnicului, carte dedicata cu deosebita apreciere si recunostinta IPS Teodosie-Arhiepiscopul Tomisului.
Spre sfarsitul discutiei Parintele Daniel Ivan a nuantat discutia vorbind despre filmul“Patimile lui Hristos” in regia lui Mel Gibsons.
L-am lasat sa incheie aceasta intalnire pe Parintele Bogdan Papacostea, cunoscuta de constanteni pentru emisiunile care le realizeaza la Neptun TV si Radio Dobrogea. Fiind preot si librar, ne-a introdus intr-o minunata lume a cartilor si e scos in evident importanta lecturarii cartilor ortodoxe, precum si aplicarea invatamintelor in viata de zi cu zi.
In incheierea aceste intalnirii, participantii au fost invitati sa lase ganduri si impresii despre aceast eveniment, in “Cartea de Aur” a Asociatiei Tinerilor Ortodocsi Orthograffiti.
“Este frumos sa ai prieteni, dar este si mai important sa impartasim ganduri.” (Monahia Filofteia), “Suntem incantati de initiative Asociatiei Tinerilor Ortodocsi Orthograffiti, care au deschis o cale speram noi in cautarea adevartelor valori si a libertatii de exprimare a tinerilor” (Pr.Daniel Ivan). “A fost frumos si probabil va fi si va mai fi, si speram ca aceste intalniri sa devina o traditie” (Pr.Bogdan Papacostea)
“Sunt incantat ca am participat si la a doua editie, a acestui eveniment international. Am putut invata lucruri noi si intalni carti cu adevarat minunate. Schimb de Carte Ortodoxa este cu adevarat o oaza in aceasta lume… “ (Florin).
Iata mai sus cateva ganduri despre aceasta intalnire. Am incercat prin aceasta editie sa ne facem mai “auziti” ca in editia precedent sis a cream “oaze in aceasta lume”. Toti participantii si invitatii speciali,la sfarsitul intalnirii au primit in dar Reviste Orthograffiti, Reviste Familia ortodoxa si Presa Ortodoxa, precum si diploma de participare.
Multumim Liceului Teoretic “Decebal”, “Librariei Sophia”, partenerilormedia Radio Dobrogea si Revistei Lumina Lina, precum si sponsorilor SC Royale Distribution & Impex Distribution Bucuresti si BJ Aveiro Star Constanta!
Nascuti pana in anii 90 vedem acum in anul 2011 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Pasiuni,mai ales Sunset , chiar si Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi guma Turbo, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".. Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !
3 zile. Atat a durat. Cam putin nu? Ce am invatat ??? Sa fim unii pentru altii, sperand ca si altii sa fie pentru noi. Ma bucur in primul rand ca am putut participa la acest eveniment, si am ajutat cu ce am putut. Asociatia Tinerilor Ortodocsi Orthograffiti a putu face posibil acest lucru. Cei care au asociatii si nu participa la astfel de evenimente, ii sfatuiesc fara ezitare sa faca un astfel de pas important. Aici se leaga prietenii, se leaga colaborari, se cunosc mai bine oamenii intre ei. Precum Concursul Treasure Hunt, organizat de Asociatia Orthograffiti, asa s-a desfasurat si ONGFest-ul. Parca fiecare zi ascundea noi si noi comori, gata sa fie descoperite de noi! Am ramas foarte placut impresionat de picii care veneau sa picteze sau sa fie pictati, care vroiau sa faca origami, si le parea tare rau cand momentele se terminau, dar reveneau cu nerabdare in urmatoarea zi. In a doua zi a evenimentului, am trecut si eu in randul copiilor, am fost pictat, caci niciodata nu este tarziu sa-i dai drumu copilului din tine nu ? Precum fotografii nostri Antonio si Elena, cu campania "O fotografie = Obucurie" speram ca si noi am creat bucurii mici si mari tuturor participantilor. Facandu-va o marturisire, m-au pus pe ganduri indemnurile lasate pentru "tanarul de azi" de alti tineri; rockeri, libertini, crestini, copii, adulti, pensionari, saraci, bogati ... toti vor o schimbare de la noua generatie. Haide-ti sa fim impreuna schimbarea de care au nevoie. Haide-ti sa fim "ortho-tineri" si sa punem punct capitolului "strambo-tineri".
Multumesc si celorlalte asociatii care au dat dovada de solidaritate in anumite momente. Diversitate in Unitate nu ??
P.S. Nu lasa soarele sa apuna, ca un zambet si un "chip pictat" sa-ti rasara-n drumul tau spre o intalnire, nu numai a imaginatiei, ci si o intalnire a copilului din OM-ul in care te transformi!
Poate va asteptati sa scriu acum o reteta de preparare a limonadei ... dar nu este asa :))) De fapt cand scriu acum beau o limonada in Targu Mures. :D Asa o plimbare la inceput de septembrie. Cred ca imi este o plimbare meritata, deoarece se anunta o toamna plina de activitati ... restante, proiecte, munca, facultate. Ioi Doamne cate am de facut, dar cu ajutorul vostru voi reusi ;) De ce zic asta ... pentru ca in momentul in care esti singur, nu poti face nimic. Dar, in momentul in care iubesti si esti inconjurat de prieteni ADEVARATI, poti face multe. De aceea va zic si voua, incercati sa va bucurati de viata, si sa combinati utilul cu placutul. Astfel veti ajunge sa iubiti tot ceea ce faceti. Iar daca iubiti si faceti ceva cu pasiune, aveti o viata frumoasa. Frumusetea nu sta numai in bani si in aspectul fizic. Ci in oameni! Este foarte frumos sa lucrezi cu oameni, caci atunci iti dai seama cat de capabil poti fi sa faci ceva, cat de capabil poti fi sa castigi incredere si respect. Daca lumea are incredre in tine, si tu trebuie sa ai incredere in ei. Daca lumea te respecta, iar tu nu te respecti, atunci traiesti intr-o lume monotona. Fiecare zi este un dar a lui Dumnezeu, de aceea trebuie tratata ca atare. Mai ales acum, cand situatia din Romania nu este prea roz ( nu stiu ce culoare as putea sa-i atribui :)) )
Acum ca mi-am terminat limonada, va las sa va ganditi la ce sunteti voi si cat de mult puteti sa va intreceti in ceea ce faceti.
P.S. Maine plec la Alba Iulia, asa ca ... ne mai auzim de acolo ;)
1. Da oamenilor mai mult decât se asteapta si fa-o cu bucurie.
2. Casatoreste- te cu un barbat/femeie cu care îti place sa stai de vorba. Pe masura ce vei îmbatrâni, îndemânarea de a face conversatie va fi foarte importanta .
3. Nu crede tot ce auzi, cheltuie tot ce ai si dormi când vrei.
4. Când spui 'Te iubesc' asa sa fie.
5. Când spui 'Îmi pare rau' priveste omul în ochi.
6. Logodeste-te cu cel putin sase luni înainte de a te însura.
7. Crede în dragoste la prima vedere.
8. Nu râde de visurile cuiva. Oamenii care nu au visuri, nu au prea multe.
9. Iubeste mult si pasional. Poti fi ranit, dar este singurul mod de a trai din plin.
10.În dispute, lupta cinstit. Nu pronunta nume.
11. Nu judeca oamenii după relatiile pe care le au.
12. Vorbeste rar, dar gândeste repede.
13. .... Când cineva îti pune o întrebare la care nu cunosti raspunsul, zâmbeste si întreaba: De ce vrei sa stii?'
14. Tine minte ca marea iubire si marile realizari comporta mari riscuri.
15. Spune 'Sanatate' când auzi pe cineva stranutând.
16. Când pierzi, nu pierde şi lecţia.
17. Tine minte cei trei 'R': Respecta-te; Respecta pe altii; Responsabilitate pentru toate actiunile tale.
18. Nu lasa ca o mica disputa sa strice o mare prietenie..
19. Când îti dai seama ca ai facut o greseala, incearca imediat sa o corectezi.
20. Zâmbeste când ridici telefonul. Apelantul va simti asta în vocea ta.
21. Stai o vreme singur
22. Un prieten adevarat este cineva care, strângându-ti mâna, îti atinge inima.
Astazi, 30 iulie 2011, se implinesc 4 ani de cand a trecut la Domnul, vrednicul de pomenire Teoctist Arapasu, Patriarh al Romaniei. Se cuvine si noi sa varsam o lacrima pentru cel ce a fost pentru Romania Teoctist – Un Patriarh al tuturor romanilor.
Patriarhul Teoctist ( pe numele de botez Toader Arapasu) s-a nascut pe 07 februarie 1915, in satul Tocileni,Botosani. A fost al zecelea din cei unsprezece copii ai lui Dumitru si Marghioala Arapasu. A urmat școala primară din satul natal. A intrat de tânăr ca frate, la Schitul Sihăstria Voronei (jud. Botoșani), aparținând de Mănăstirea Vorona, aflată în apropierea ținuturilor natale în anul 1928. A urmat vreme de un an cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, pe care le-a continuat apoi la Mănăstirea Cernica.
A fost tuns în monahism la 6 august 1935 la Mănăstirea Bistrița (jud. Neamț), sub numele de Teoctist. La 4 ianuarie 1937, Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei aprobă hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de către arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistrița. În anul 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul Magna cum laude pentru lucrarea susținută în cadrul Catedrei de Liturgică, sub conducerea Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu. În acest timp a îndeplinit diferite funcții în cadrul Arhiepiscopiei București și diacon la Patriarhia Română.
La 1 martie 1945 a fost transferat, la cererea sa, la Centrul eparhial Iași. Este hirotonit ieromonah la 25 martie 1945 de către PS Valeriu Moglan Botoșăneanul, arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei. Este hirotesit arhimandrit în anul 1946. Între anii a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Iași. La Iași, activează în calitate de preot slujitor (1945), apoi Mare Eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iași și Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor.
La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Raportul spune că Teoctist Arăpașu s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-și submina superiorul, mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei, prin atacuri în presa cotidiană. Autoritățile comuniste au organizat în paralel scoaterea lui Irineu Mihălcescu din scaunul de mitropolit și înlocuirea sa cu Justinian Marina, fapt care a facilitat ascensiunea lui Teoctist Arăpașu, apropiatului său.
După moartea Patriarhului Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, IPS Mitropolit Teoctist a devenit locțiitor de patriarh. La 9 noiembrie 1986 este ales în urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 16 noiembrie 1986 în Catedrala Patriarhală din București de către mitropoliții țării, Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei și Nicolae al Banatului, în prezența membrilor Sfântului Sinod, a patriarhilor Ierusalimului și Bulgariei, a reprezentanților tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante și a reprezentanților forurilor de Stat.
În perioada noiembrie 1986-iunie 1990, PF Teoctist a suplinit postul vacant de mitropolit al Moldovei și Sucevei, ca locțiitor de mitropolit, întrucât nu se obținuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant.
În cei 45 de ani de activitate ca ierarh, s-a preocupat nu numai de probleme administrative și economice, ci și de restaurarea unor monumente de artă bisericească din cele patru eparhii pe care le-a condus (îndeosebi Putna, Bistrița, Slatina, Râșca, Gorovei, Vorona, Mitropolia Veche, Bărboi, toate în Arhiepiscopia Iașilor) și de organizarea unor muzee bisericești și a ctitorit o biserică în localitatea Victoria (jud. Botoșani). A îndrumat revistele "Mitropolia Olteniei", "Mitropolia Moldovei și Sucevei" și "Glasul Bisericii" și a încurajat apariția mai multor lucrări teologice.
Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. Nici chiar în Grecia, țară aflată în afara lagărului comunist, Biserica Ortodoxă locală nu a putut tipări atâtea titluri câte s-au tipărit în perioada păstoririi patriarhului Teoctist în România. De asemenea, a avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în relațiile cu celelalte culte decât în trecut. Deși a fost nevoit să accepte demolarea a 27 de biserici ortodoxe monument-istoric în București, a ridicat în schimb, în aceeași perioadă, peste 100 de biserici în țară. A făcut mari eforturi, mergând pe urmele Patriarhului Justinian Marina, pentru a ocroti ortodocșii intrați "în vizorul" autorităților comuniste din motive de credință. S-a folosit pentru aceasta și de stabilirea de relații prietenești cu acestea, ca și de influența externă obținută.
După Revoluția din decembrie 1989 înțelegând contestațiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în București de către regimul de dictatură, la ședința Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință. El s-a stabilit apoi la Mănăstirea Sinaia. În ședința sa din 10 ianuarie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acceptat demisia Patriarhului Teoctist. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.
A obținut importante recunoașteri din partea majorității Bisericilor ortodoxe locale, ca și din partea altor culte religioase. În perioada 7-9 mai 1999, la invitația Patriarhului Teoctist, s-a desfășurat vizita istorică în România a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea (prima vizită a unui Papă într-o țară majoritar ortodoxă).
A promovat învățământul religios după 1989, înființând noi seminarii teologice, școli medii de cântăreți bisericești, de pregătire a asistenților sociali, băieți și fete, de restauratori de monumente istorice și a organizat obținerea de burse în străinătate pentru studenții dornici de studiu. În învățământul general de toate gradele și profilurile a fost introdus învățământul religios. Ca și inițiativele de mai sus, împreună cu Sfântul Sinod a înființat eparhii noi, a reactivat mitropoliile și episcopiile desființate de dictatura comunistă, a întreprins demersurile pentru canonizarea unor sfinți români, a reorganizat Biserica Română de peste hotare prin organizarea unor noi episcopii și alegerea unui număr corespunzător de ierarhi dintre tinerii teologi cu studii în țară și în străinătate și dintre cei care s-au distins prin cunoașterea vieții bisericești și monahale.
A reorganizat și promovat activitatea editorială bisericească. A publicat multe articole, predici, cuvântări și studii care sunt cunoscute atât în țară, cât și în străinătate. Au fost retipărite, cu text diortosit, și prefațate de către Prea Fericirea Sa toate cărțile de slujbă, precum și majoritatea manualelor de studiu pentru învățământul teologic seminarial și universitar. A publicat monografiile: "Mitropolitul Iacob Putneanul" (Mănăstirea Neamț, 1978), "Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor ortodocși români" și "Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc" (Iași, 1980).
A editat în transliterare: "Dumnezeiască Liturghie" a Mitropolitului Dosoftei (1679), Iași, 1980. A tipărit ediția jubiliară din 1988 a "Bibliei de la București" (1688), și s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediție jubiliară a Sfântului Sinod (2002), redactată și adnotată de I.P.S. Bartolomeu Anania. A scris prefața multor cărți și monografii ale unor mănăstiri și biserici din cadrul Patriarhiei Române.
Între anii a publicat peste 17 de volume de predici, cuvântări și meditații, cu titlul general "Pe treptele slujirii creștine" și un volum cu titlul "Slujind Altarul străbun", care cuprind peste 7000 de pagini, cu aproximativ 1500 titluri. A inițiat o bogată și fructuoasă activitate culturală și științifică, promovând permanent acțiuni care au contribuit la creșterea prestigiului Bisericii. În timpul acestei perioade, schimbul de reviste și cărți de specialitate cu cele similare din străinătate a sporit, organizându-se, totodată, Simpozioane și Colocvii cu teme de actualitate și de interes pentru viața Bisericii.
Patriarhul Teoctist a primit numeroase distincții și premii de-a lungul îndelungatei sale activități de ierarh. Dintre acestea amintim: Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române pentru strădania de reeditare a Bibliei de la București-1688 (11 iulie 1991); Membru de onoare al Academiei Române (decembrie 1999); titlurile de Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea (1995), al Universității din București (1995), al Universității Dunărea de Jos din Galați (2000), al Universității Catolice din Lublin-Polonia (2000), al Universității din Petroșani (2001), al Universității creștine "Dimitrie Cantemir" din București (2003), al Universității "Ovidius" din Constanța (2004), al Universității "Al.I.Cuza" din Iași (2005). A primit diferite distincții bisericești acordate de Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului și Moscovei și de Bisericile Ortodoxe ale Greciei, Cehiei și Slovaciei și Finlandei.
La 21 mai 1999 i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul "Steaua României" în grad de Mare Cruce. PF Teoctist este Cetățean de Onoare al municipiilor Botoșani (1994), Galați și Brăila (2000), Petroșani (2001), Hunedoara (2002) și Baia Mare (2003), precum și al comunei Vorona (2005). La 17 septembrie 2003 i s-a conferit Diploma de Excelență a Fundației Dr. Wilhelm Fielderman pentru "contribuția de excepție la dezvoltarea relațiilor de respect reciproc între români și evrei".
Patriarhul Teoctist a murit luni, la 30 iulie 2007, la ora 17.00, în urma unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicațiilor apărute după operația de prostată la care a fost supus în cursul aceleiași zile.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca cu dreptii, iar de acolo de sus sa ne vegheze si sa ne fie grabnic rugator la Scaunul Imparatului Slavei.
Preotul trebuie sa fie un stalp al societatii. Acestea sunt cuvintele unui prieten despre semnificatia termenului “preot”. Tot el a mai afirmat ca preotii nu traiesc decat din cersit. In concluzie acestia sunt niste cersetori, dar cu facultate. Dar haideti sa ne intoarcem in trecut, pe vremea lui Iisus Hristos. Dupa ce a Murit si a Inviat, Iisus Hristos S-a aratat Apostolilor si le-a zis: “Pace voua! Precum M-a trimis pe mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si in Ceruri, iar carora le veti tine, tinute vor fi si in Ceruri.” (Ioan XX, 21-23); “Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.” (Marcu XVI, 15-16). Iata doua exemple prin care Iisus ii face pe Apostoli urmasi ai Lui. Apostolii au avut sa faca Episcopi, Preoti si Diaconi. Astfel, preotii din ziua de azi sunt urmasii Apostolilor, deci ai lui Iisus Hristos. Daca sustinem “cersetoria” de mai sus, dupa spusele lui, Iisus si Apostolii erau niste ceresetori nu ???
In primu exemplu, Iisus Hristos a instituit si o Taina foarte importanta, si anume Sfanta Spovedanie. Deci fara preoti nu avem cum sa primim iertare de pacate. Dar, multorara le este frica de ei si de aceasta Taina. De ce ? Ca nu cumva preotii sa impartaseasca si altora, pacatele pe care noi le comitem. Mai umba o vorba prin targ. Am auzit-o de nenumarate ori. “Nu-i pacat ce bagi in gura, e pacat ce scoti din gura!” Cum e de fapt cu aceasta vorba?? Chiar asa sta treaba? Nelamurit fiind, am intrebat si eu un preot. Acesta mi-a zis ca da, este adevarat. Chiar si in Vinerea Mare, putem manca carne, dar … nu trebuie sa avem nici un pacat. Eeei, deci cum este ?? Atunci pot sa-i zic si eu acum acelor personae care zic ca nu au nevoie de preot… daca nu aveti nici un pacat pe care sa-l spovediti, sa-mi ziceti si mie, sa vin sa ma inchin unor sfinti.
Dar sa revenim la preotii din ziua de azi, la cei care “trebuie sa fie stalpi ai societatii”, si coboara din ML (nr.cr. denumirea unei masini 4x4, din clasa Mercedes). “Ii vad zilnic cum isi parcheaza masinile la Patriarhie. Cum pot sa ma duc sa-i zic "sarut mana parinte"?”(cuvintele unui prieten. Sa ii dam un nume fictiv – Ion). Ioane, tie iti zic, i-a aminte la ce faci si cum gandesti caci “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati; Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama? Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau, si iata barna este in ochiul meu? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea sa scoti si paiul din ochiul fratelui tau.”(Matei VII, 1-5).
Acum facandu-va o marturisire: acest Ion, nu era asa inainte, pana sa intalneasca o fata. Care aceasta nu mai crede in preoti, in biserica. Numai intr-un Dumnezeu, care o fi pe undeva pe acolo pe sus. Numai crede in preoti deoarece a stat imprejurul lor si stie cum sunt acestia. Si cel mai rau imi pare pentru acest Ion, care incepe sa se indeparteze intr-un fel de Dumnezeu desi nu recunoaste acest lucru. Stie preoti care castiga foarte multi bani si au vile si masini. Cum am mai spus si in alt articol: nu trebuie sa se generalizeze acest lucru. Daca 1000 de preoti din Romania au bani, case si masini … nu inseamna ca totii preotii din Romania sunt in aceeasi situatie. Iar cei care sunt asa... Ion stai linistit, ca isi vor primi rasplata faptelor lor.
Daca tu nu crezi in preoti si in Biserica, inseamna ca nu crezi in Iisus Hristos. Cum am zis mai devreme, acestia sunt urmasii lui Hristos, iar Biserica este Casa Domnului.
Haide-ti sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa eliminam preotii din viata omului (caci si asa nu avem nevoie de ei nu ???) Daca nu avem preoti, nu ne mai trebuie nici Biserica. Daca nu avem preoti si Biserica se elimina automat toate cele 7 Taine si celelalte sfinte slujbe. Am ramane noi ... si diavolul. Am deveni cu totii atei, chiar daca vom sustine credinta in Dumnezeu. Cum sa crezi in Dumnezeu daca faptele tale nu dovedesc acest lucru? “Nu poti sluji la doi Domni, si lui Dumnezeu si lui Mamona”(Matei VI, 24) Caci “credinta fara fapte este moarta ( Iacov II, 26)
Revenind la personajul nostru – preotul – acesta joaca un rol foarte important in viata omului. Chiar daca are ML, vila, bani, e sarac sau are probleme cu bautura, harul Duhului Sfant dat lui la hirotonie ramane pana la moarte.
Depinde de voi daca vedeti in preot un cersetor cu facultate sau un urmas al lui Iisus Hristos.
P.S. Sper din tot sufletul meu si il rog pe Bunul Dumnezeu sa-i lumineze mintea lui Ion – si sa-i dovedeasca puterea preotului. Am nadejde in Dumnezeu ca lui Ion i se va deschide o fereastra sa cunoasca “Calea, adevarul si Viata”
