Cap. 1.
.. iar sangele isi pune amprenta peste zapada, devenind martora a timpului. Cand soarele rasare, martorul tacut dispare, dar Lukav intotdeauna isi pregateste martorii. Pietrele care sunt foarte multe, precum si pamantul si cerul, sunt cei mai potriviti. Isi contruieste in taina planul pentru a face nemurirea din muritor.
Cand viscolul se porneste mai tare, Lukav se opreste brusc, uitandu-se in departare:
"Hotararile trecutului sunt arhitecti ai prezentului." Isi intoarce privirea inapoi, si vede martorul rosu ca este inca prezent. Ultima lacrima care i se mai prelinge pe fata, ii ingheata deasupra alunitei. Baga mana in buzunar si scoate un brigeac. Se taie si la cealalta mana, iar sangele tasneste puternic.
- Lukav ! se aude in departare un strigat! I se parea cunoscut acest glas. De nicaieri se vede o silueta care alearga grabit spre el. Il distinge ca fiind Falsk Ven.
- Lukav ! Ce faci aici ?
- Croiesc martori temporari, spre nemurire!
- Lukav, opreste-te!
- Falsk Ven, sa nu spui lumii nimic. Vreau ca oamenii sa ma tina minte cum nu eram, si isi doreau toti sa fiu. Sa ma tina minte ca acel om care a facut totul pentru ei, iar ei nu au facut nimic pentru mine. Acea persoana care ...
- Lukav, taci din gura. Cred ca frigul te-a afectat. Nu mai stii ce vorbesti. Da-mi voie sa te ajut!
El isi cauta din nou briceagul.
***
Se aude o sonerie. Se trezeste, isi pune un halat pe el si se indreapta catre usa, si deschide.
- Forradt, ce s-a intamplat ???
- Falsk Ven a fost gasit mort !
- Poftim ???
- Este la morga la Spitalul Dod. Sunt cu masina jos.
- In 5 minute sunt gata.
***
Casa Synder. In sfarsit pasii lui au ajuns aici. Isi scutura zapada de pe mica barba, si deschide usa.
"Totul e asa cum am lasat." Isi arunca haina intr-un cuier si se duce sa aprinda focul. In gura semineului gaseste un mic cufar din lemn de santal.
"Si totusi cineva a fost aici..." Ia cufarul si se aseaza pe un fotoliu vechi, plin de panza de paianjen.
Il deschide si vede un fel de scrisoare. O citeste, iar ochii i se inlacrimeaza, si o scapa din mana. In cele din urma se ridica, si cotroboieste in dulapurile din stanga semineului. Scoate un caiet vechi, se aseaza la masa si incepe sa scrie.
"Astazi, un alt martor a fost trimis lui Hades. Buzele insangerate si-au lasat si ele amprenta pe zapada cea noua. Precum sulita intra in pieptul vrajmasului intr-un razboi, asa s-a dus si el... Trebuie sa ma feresc si mai mult de lumina nocturna a zilei. Numai Kærlighed sa nu apara... ea te face sa suferi, ea te face sa scoti sange din piatra, si iti soarbe tot, te face sa plutesti sa uiti si sa fii liber. E periculoasa, iar venele iti vine de multe ori sa ti le tai. Iti vine sa te urci in varful unui munte si sa zbieri cat te tin plamanii cat de fericit esti, iar apoi cand isi face aparitia fractiunea de secunda ... te arunci, iar Hades cu bratele deschise de primeste. O zi interesanta, plina de sange, lacrimi si inghet ... Maine, ce va fi ?"
... iar lumanarea se stinge !
