Timp, incotro mergi ...
Spre ce carari ma porti mereu,
Unde grabnic tu alergi,
Spre nemurirea sufletului meu ?
Prieten intotdeauna tu mi-ai fost,
Mereu m-ai ajutat,
Dar cateodata simt ca nu mai are rost,
Cateodata simt ca m-ai tradat.
M-ai tradat in fiecare zi cu-n pic,
Cand soarele apune,
M-ai lasat sa zic nimic ...
O da, e dureros ...
Dar precum Phoenixul renaste,
asemenea renasc si eu.
Nu iti cer sa ma iubesti pe mine,
iubeste-i pe altii in locul meu.
Dar iubindu-i pe altii,
ma iubesti in schimb pe mine.
Timp, nu fi hain,
Hai sa mai stam de vorba macar putin.
Sa ne aducem aminte de clipele cu dor,
Atunci cand in viata nu era vreun nor.
Cum reuseai in epoci de mult apuse
Ca toate visurile sa fie spuse ?
Pentru ca zorii zilei se zaresc,
Si linistea serii se aduna,
Intreb cu ochii care te privesc,
Mai putem fi impreuna ?
(Constanta, 6 martie 2013)