Dialog ... cu mine

- Priveste marea !
- Asa si ? Ce-i cu asta ?
- Ziceam si eu - ce melodios suna ...
- Hai termina, lasa-ma-n pace !
- Uite cum fuge nisipul in mare !
- Vaaaai ce interesant ...
- Rasare Luna ! Priveste cum se oglindeste in mare !
- Mai ai cu vrajelile astea ?
- Dar nu sunt vrajeli ! Auzi, dar tu ce ai ?
- Aaaaa nimic! Sunt plictisit ...
- Pai ... desplictiseste-te !
- Cum ?
- Eu stiu ... suna un prieten sa iesi undeva.
- Am sunat dar, ... era ocupat !
- Atunci iesi singur la o plimbare, agata pe cineva !
- Singur, fara bani ... poate un scaiet s-agat.
- Refugiaza-te pe net.
- Pe net zici tu ... dar a obosit si el, si este si ocupat.
- Offff ! Greu mai esti de impacat !
- Da ... stiu ... am crezut ca daca voi sta la camin, va fi mai bine, dar ... m-am inselat. Viata mea a inceput sa devina monotona.
- Atunci ... nu-ti mai ramane de facut decat sa ... dormi.
- Nu pot! Am dormit ieri prea mult. Sunt prea odihnit.
- Si atunci ce vrei sa faci sa-ti alungi plictiseala ?
- Stii ... spuneai tu la inceput ceva de luna, de mare, de valuri ...
- Da ! Da !
- Atunci voi privi cum spala valurile marii sangele din nisip ...
- Care sange ???
- Sangele din venele mele... Caci ce rost mai are sa fii inconjurat de prieteni si sa fii singur ? Ciudat nu ?!
- ...