Intre Dragoste, dezamagire si prietenie

William Shakespeare ne spune ca dragostea este pur si simplu o nebunie. Si ii dau dreptate, caci in momentul in care iubesti, faci lucruri nebune. Faci lucruri de care nu ai fi in stare in alte circumstante. Dragostea este o arta. O arta in care inveti sa fii ... nebun. Inveti sa lasi totul in urma si sa traiesti la maxim clipa. Atunci cand esti indragostit inveti sa transformi orele in secunde, iar kilometri in centimetri. "Dragostea nu este asemanarea dintre doua persoane, ci misterul dintre ele ."( John Fowles - definitie data in romanul Magicianul ) Acest mister sta doar in puterea dintre el si ea, un mister la prima vedere, sau un mister creat in timp. Nu te sfii sa te indragostesti de teama despartitii... caci cum te indragosteti este un mister, si despartirea este un mister si mai mare. Caci dupa o vreme de cunoastere  persoanei de langa tine, se poate intampla ca unul dintre voi sa cada in prapastie. Vorba unui bun prieten : "bre, nimic nu este intamplator!"(I. Alin). Charles Dickens spunea ca dragostea inseamna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi. In momentul in care pornesti la acest drum, trebuie sa te gandesti ca in orice moment ti se poate intapla sa fii zdrobit. Dar, cum nimic nu este intamplator ... trebuie sa ne bucuram. Bineinteles, ca in acele momente nu te mai gandesti tu la aceste cuvinte. Te faci in toate felurile, si incepi sa te dispretuiesti. Incepi sa crezi ca nu esti bun de nimic, si tu ai fost devina pentru acest lucru. Te gandesti ca tu esti vinovatul, ca altfel nu aveai starea asta. Tie iti spun sa privesti realitatea. Daca erai tu... nu iti parea rau atat, ba chiar pot spune ca nu iti pasa ca relatia s-a terminat. Acum trebuie sa inveti sa depasesti acest moment. De aceea in astfel de situatii prietenii sunt cei mai buni taumaturgi. Prietenii adevarti, care se gandesc la tine si in momentul in care tu nu vorbesti cu ei. Peste o despartire nu poti trece singur decat daca esti Batman sau Superman. Dar noi suntem oameni. In primul rand trebuie sa vrei sa faci acest lucru. Sa nu mai traiesti in trecut, caci vei rata prezentul. Si sa nu te dezapreciezi, ca tu ai fost de vina. C'est la vie. Trebuie sa mergi inainte. Sa incerci sa-ti darami peretele din sufletul tau pe care atarna amintiri cu ea. Sa incerci sa-ti faci activitati noi, prieteni noi... si sa iubesti din nou :). Cum spunea si marele Seneca:"Vrei sa fii iubit, iubeste!" Iubeste din nou, si alaturi de prieteni, vei putea urca din nou pe Muntele Olimp. Si nu uita! Nimic nu este intamplator ...(nici macar ca ai citit aceste randuri)