17 martie, 2014

Cum sa nu fie Postul


Postul nu înseamnă “să fim în rând cu lumea” care ţine post. Postul nu înseamnă obligativitate. Postul nu înseamnă nervi că numai ştim ce să mâncăm. Postul nu înseamnă înlocuirea produselor animalice cu cele vegetale. Postul nu înseamnă salam de soia, cârnaţi de post, lapte de soia, caşcaval de post, etc. Postul nu înseamnă înfometare şi mâncare o dată pe zi. Postul nu înseamnă să mâncăm fără ulei. Postul nu înseamnă să stai închis în casă şi să nu vorbeşti. Postul nu înseamnă cură de slăbire. Postul nu inseamna neaparat perioada în care ne purificăm şi numai păcătuim. De ce nu ne putem purifica tot timpul ??? Postul nu înseamnă să ne îmbrăcăm în negru.

Postul e altceva. Postul e momentul în care ne pregătim pentru o schimbare. Postul e momentul prin care unii oameni se redescoperă pe sine. Postul înseamnă Răsărit şi Apus. Înseamnă linişte şi curaj.

De fapt, Postul nu e nici măcar ce am scris eu aici. Postul e altceva…

06 februarie, 2014

Cum ar trebui sa fie un Presedinte de ONG

( o parte din echipa mea )


Ieri mă uitam live la alegerile pentru noul preşedinte pentru Consiliul Naţional al Elevilor. La un moment dat, s-a primit din sală o întrebare: “Ce este un Preşedinte ?”

Acest fapt şi ţinând cont de o experienţă de 6 ani ca voluntar în nenumărate proiecte, trecând prin mai multe ONG-uri, până am ajuns să înfiinţez eu un ONG, m-au făcut să “îmi dau cu părerea”
despre cum ar trebui să fie un Preşedinte.

  
Pentru a câştiga admiraţia colegilor tăi, trebuie să munceşti cot la cot cu ei.
Dacă vrei să fii ascultat, trebuie să ştii să îi asculţi.
Dacă vrei să fii şeful lor, fii tu mai întâi cel din urmă!
Fii obiectiv şi sincer, pentru a fi şi ceilalţi sinceri şi obiectivi cu tine!
Preşedintele reprezintă interesele ONG-ului din care face parte, şi nu trebuie sa reprezinte ONG-ul interesele sale.
Mulţumeşte! Nu contează că este membru, că este voluntar … mulţumeşte pentru orice ajutor primit.
Crede în tot ceea ce faci, şi crede din toată inima ta în colegii tăi. Astfel şi ei vor crede în ei şi în tine!
Nu construi în jurul tău un imperiu, construieşte o familie!
Dacă sunteţi o familie, Preşedintele, nu ar trebui să aibă drept de veto!
Consultă-te cu colegii tăi, pentru a lua cea mai înţeleaptă decizie… că vor fi şi situaţii extreme când va trebui să iei decizii de unul singur.
Stai de vorbă cu fiecare, pentru a-i înţelege! Astfel vei putea să îi ajuţi atunci când au o problemă!
Dacă greşesc… iartă-i! Dar învăţaţi cu toţii din acea greşeală.
Nu trebuie să fii sever şi aspru, să îţi ştie de frică! Trebuie să fii prieten, şi să te asculte din Respect pentru tine şi pentru ceea ce faci!
Ajută-i pe toţi să acumuleze experienţă! Experienţa tuturor face ONG-ul mai puternic.
Nu obliga pe nimeni să vină sau să facă parte din ONG-ul pe care îl conduci. Lasă-i să vină de plăcere, caci asta creează dependenţă de lucruri roditoare.
În colaborările cu ceilalţi, menţine uşi deschise peste tot. Şi închide uşile care dăunează structurii!

Iar în încheiere, un ultim cuvânt:

Dacă vrei să fii respectat de cei din jur, fă lucruri demne de Respect!

29 ianuarie, 2014

Ce e dragostea ???


Un prieten ( nu vreau să îi dau numele, o să îl numesc “M”) mă sună şi mă întrebă:
- Cristi, ce e aia dragoste adevărată ? Cum se manifestă !
- Dragostea adevărată zici… Ştii, dragostea adevărată e atunci când se manifestă de ambele părţi. Când eşti îndrăgostit, eşti în stare să faci multe, chiar foarte multe pentru persoana iubită. Simţi că zbori, deşi nu ai aripi! Simţi că pluteşti, deşi nu eşti pe apă!       În toate persoanele din jurul tău, nu vezi decât persoana iubită de tine! Nu ai nevoie de odihnă, mâncare sau apă… atâta vreme că  ştii că ea este lângă tine, şi faceţi totul posibil să fiţi împreună! Nu există nicio barieră… iar timpul, va fi cel mai amre duşman al tău! Niciodată nu va fi sufficient timp, pentru a clădi clipe de poveste, întâlniri sub clar de lună, zâmbete unice!
          Nu există o carte din care să înveţi despre dragoste, despre iubire … cum mi-a spus şi mie cineva foarte drag mie “Urmează-ţi instinctul!”. Asta îţi spun şi eu ţie, Urmează-ţi instinctul… nu ai ce să regreţi decât clipe de neuitat ( care nu se vor mai întoarce vreodată!), momente de libertate în care tu alături de persoana iubită, vă simţiţi cei mai speciali! Ai fi în stare să mergi pe jos kilometri pentru a o vedea, ai fi în stare să înfrunţi multe, să mergi prin foc şi prin mare şi peste munţi, pentru a sta o clipă lângă ea, pentru a-i vedea faţa, pentru a “fura” un zâmbet … dar ai grijă, în acelaşi timp, e şi durereoasă …
          E dureros să “cerşeşti” un noapte bună, să stai ore în faţa laptop-ului nefăcând decât să aştepţi… să aştepţi un semn, o întrebare, un emoticon, un telefon, un zâmbet, o poză … poţi să vorbeşti cu toată lumea, dar dacă nu vorbeşti cu acea persoană, degeaba vorbeşti…
          Dragostea nu cunoaşte monologuri, şi conversaţii din “Da” sau “Nu”. Dragostea e atunci când îl iubeşti pe cel de lângă tine, mai mult decât te iubeşti pe tine.
Nu e suficient să spui cele două cuvinte! Trebuie şi să le arăţi! Dragostea e cel mai viclean sentiment, din toate câte există! Ea te aduce în vârful Muntelui Fericirii, ea te duce în Prăpastia Pierzării…
          Mulţi zic că decât să sufere din dragoste, mai bine nu iubesc… dar să ştii, câteodată se produce o ciudăţenie, şi te îndrăgosteşti pur şi simplu, din nimic. Iar acel “nimic”, va deveni parte din viaţa ta.

Acum te întreb pe tine … “Ce este dragostea ?”

28 ianuarie, 2014

Umulig Kærlighed (III)

Cap. 3

          Vântul şuieră uşor prin fereastra întredeschisă.
- Trebuia să ajungă până acum. Întârzie prea mult …
Lângă geam era un bărbat care fuma nervos dintr-o ţigară.
- Drom, ţi-am spus că totul se va rezolva. Mai aşteaptă!
- Dag, nu vreau să greşească, sper să ajungă la timp…
          Noaptea uşor îşi aşterne  mrejele peste castelul din pădure. Liniştea se aşterne! Nici măcar un glas de bufniţă rătacit, nici o creangă de copac legănată de vânt nu auzea… Parcă toţi aşteptau sosirea pe covorul zăpezii… a martorului necuvântător…
          Undeva în pădure liniştea nopţii este spulberată de un zgomot de paşi apăsaţi…
“ Moment de respire. Sper să ajung în seara asta la Castel. În noaptea asta cât este lună plină, să putem începe Iniţierea…”
Paşii se adâncesc în pădure, până ajung în faţa unei porţi din lemn masiv. Bate de trei ori în poartă, iar aceasta se deschide.
- Drooooom! Drooooom! A ajuns !!! se aude pe holurile Castelului.
În clipa următoare, luminile din Castel din albastre se transformă în mov.
Cadavrul este aşezat pe masa în formă de stea din Sala Mare.
-  Drom, repede ! Ia cartea! şi îi întinde o carte cu cu coperţile din piele de leu,
Acesta scoate un cuţit, îi taie cămaşa cadavrului, lăsându-i pieptul dezgolit, iar apoi ridică mâinile în sus, cu cuţitul în mâna stângă iar cartea în cealaltă mână, şi începe să citească:

“Và mặt trời lên từ bóng tối của nỗi đau ... tại sao bạn trên, và bạn bên cạnh tôi? Quá yên tĩnh là sự im lặng này, trong khi khao khát có thể bỏ lỡ được ... Làm tất cả điều này thành hiện thực. Đừng quên những người hy sinh như một con nai con mồi rơi vào miệng của sư tử. Giết mổ không phải là vô ích, mở ra các đá của sự bất tử, và mang lại cho tôi sức mạnh để làm cho không thể có thể. Có thể máu để sản xuất không thể! Giấc mơ trở thành sự thật, và tất cả mọi thứ có vẻ như một giấc mơ. Không Hades không có quyền lực đối với họ, cũng không phải anh em của mình ... Thông qua bạn sẽ làm gì, những gì không làm!
Yêu bao vây!”

''Şi soarele răsare din întunericul durerii...de ce eşti tu departe, şi nu esti lângă mine? Prea tăcută e tăcerea asta, pe când dorul mai dor se face ... Fă ca toate acestea să devină realitate. Nu uita nici de cei care se sacrifică precum o căprioară care cade pradă în gura leului. Sacrificarea lui să nu fie în zadar, deschizându-te piatră a nemuririi, şi dăruieşte-mi puterea de a face imposibilul posibil. Fie ca prin sânge să se producă imposibilul! Visul să devină realitate, iar totul să pară ca un vis. Nici Hades să nu aibă putere asupra lor, nici fraţii lui … Prin tine se va face, ceea ce nu s-a făcut!
Iubirea să-i înconjoare !“

În clipa urmatoare, cuţitul se înfipse în inima cadavrului, iar sângele ţâşni. Dag veni cu o cupă, şi adună tot sâgele care se scurgea după masă.
- Drom, cred că Kærlighed va fi foarte mulţumită… 

27 ianuarie, 2014

Umulig Kærlighed (II)


                                                                 Cap.2

          “Zdrobit e sufletul meu, de freamătul vecinilor. Şi încerc să zâmbesc, să fiu ce-am fost, dar nu cred că voi mai reuşi. Nici pomul nu este la fel în fiecare primăvară, << chipul de lut >> cum poate rezista acestor vitregii naturale ? Vreau să scot din minte momentele cele … dar nu reuşesc. Iar şi iar mă năpădesc amintirile, mă năpădesc îmbrăţişări calde, zâmbete unice şi clipe de Rai. Momente intime de culoare, de ciudăţenie şi nebunie. Simt că nu mai pot să retrăiesc aceste amintiri, că îmi fac iluzii, belestemându-mi viaţa. Nici sângele, nici lama nu poate curăţa sufletul meu. De ce ? De ce curge apa, de ce ninge, de ce ceaiul e cald, … iar tu nu mai eşti ca înainte ? De ce ?
          Sunt întrebări, la  care nu cred că voi avea vreun răspuns. ‘Jeg elsker dig’ devin simple cuvinte…cuvinte care ajung să te rănească şi să te înfurie.
          Cum apar în viaţa mea, aşa vor şi dispărea. Nu voi mai permite ca un Falsk Ven să profite de mine. Adevăr ori moarte! Singurătate ori Iubire! Speranţă ori prăbuşire!”
          Împături frumos hârtia sigilând-o cu ceară de la o lumânare care pâlpâia pe un colţ de masă. Dechise din nou cufărul şi o aruncă într-u el. Luă haina din cuier, mai cerceta ca pentru ultima dată camera, şi plecă.

***
Spitalul Dod, era unul micut situat la ieşire din oraş, dar cam sinistru. Nu se schiţa un zâmbet, un ochi vesel, nimic. Toţi îmbrăcaţi în halate albe, ca şi cum ar fi fost clonaţi. La recepţie o fată grasă şi plictisită, sorbea zgomotos dintr-o cană de cafea.
- Am fost anunţat că un prieten se află la morgă!
- Cine v-a anunţat ? răspunde cu un glas gros ca de bărbat.
- Am fost sunaţi de la spital!
- Numărul de identificare al cadavrului.
- Aaaa … două secunde vă rog. Şi îşi întoarce privirea către Forradt. Numărul de identificare al lui Falsk Ven!
Acesta se caută prin buzunare, scoate o hârtiuţă mototolită şi i-o întinde lui Kedelig.
- Helvede669382! Rosti către fata de la receptive.
- Cadavrul a fost ridicat acum 20 de minute.
??? Forradt se uită speriat şi în acelaşi timp curios la Kedeling. Cine ar putea fi ?

***
“Greu mai este…” Şi aruncă un cadavrul din spate în zăpada moale, lângă nişte crengi de arbuşti.
 “Ce nu fac eu pentru lume ? Ce nu fac eu pentru a fi bine peste tot? Când voi spune adevărul oare câţi îmi vor fi aproape ? Câţi îmi vor întoarce spatele, câţi mă vor privi cu ură, mă vor prigoni … Trebuie făcute şi sacrificii, trebuie păstrate anumite ‘norme’ de ochii lumii. Oare el, cum se gândeşte despre mine ? Ce cuvinte o folosi ? Mi-e aşa de dor de Lukav …”
Ia cadavrul din nou în spate, mergând bezmetic prin zăpada mare, spre pădure … 

26 ianuarie, 2014

Umulig Kærlighed


Cap. 1.
.. iar sangele isi pune amprenta peste zapada, devenind martora a timpului. Cand soarele rasare, martorul tacut dispare, dar Lukav intotdeauna isi pregateste martorii. Pietrele care sunt foarte multe, precum si pamantul si cerul, sunt cei mai potriviti. Isi contruieste in taina planul pentru a face nemurirea din muritor.
Cand viscolul se porneste mai tare, Lukav se opreste brusc, uitandu-se in departare:
"Hotararile trecutului sunt arhitecti ai prezentului." Isi intoarce privirea inapoi, si vede martorul rosu ca este inca prezent. Ultima lacrima care i se mai prelinge pe fata, ii ingheata deasupra alunitei. Baga mana in buzunar si scoate un brigeac. Se taie si la cealalta mana, iar sangele tasneste puternic.
- Lukav ! se aude in departare un strigat! I se parea cunoscut acest glas. De nicaieri se vede o silueta care alearga grabit spre el. Il distinge ca fiind Falsk Ven.
- Lukav ! Ce faci aici ?
- Croiesc martori temporari, spre nemurire!
- Lukav, opreste-te!
- Falsk Ven, sa nu spui lumii nimic. Vreau ca oamenii sa ma tina minte cum nu eram, si isi doreau toti sa fiu. Sa ma tina minte ca acel om care a facut totul pentru ei, iar ei nu au facut nimic pentru mine. Acea persoana care ...
- Lukav, taci din gura. Cred ca frigul te-a afectat. Nu mai stii ce vorbesti. Da-mi voie sa te ajut! 
El isi cauta din nou briceagul.

***
Se aude o sonerie. Se trezeste, isi pune un halat pe el si se indreapta catre usa, si deschide.
- Forradt, ce s-a intamplat ???
- Falsk Ven a fost gasit mort !
- Poftim ???
- Este la morga la Spitalul Dod. Sunt cu masina jos.
- In 5 minute sunt gata.

***
Casa Synder. In sfarsit pasii lui au ajuns aici. Isi scutura zapada de pe mica barba, si deschide usa.
"Totul e asa cum am lasat." Isi arunca haina intr-un cuier si se duce sa aprinda focul. In gura semineului gaseste un mic cufar din lemn de santal. 
"Si totusi cineva a fost aici..." Ia cufarul si se aseaza pe un fotoliu vechi, plin de panza de paianjen.
Il deschide si vede un fel de scrisoare. O citeste, iar ochii i se inlacrimeaza, si o scapa din mana. In cele din urma se ridica, si cotroboieste in dulapurile din stanga semineului. Scoate un caiet vechi, se aseaza la masa si incepe sa scrie.
"Astazi, un alt martor a fost trimis lui Hades. Buzele insangerate si-au lasat si ele amprenta pe zapada cea noua. Precum sulita intra in pieptul vrajmasului intr-un razboi, asa s-a dus si el... Trebuie sa ma feresc si mai mult de lumina nocturna a zilei. Numai Kærlighed sa nu apara... ea te face sa suferi, ea te face sa scoti sange din piatra, si iti soarbe tot, te face sa plutesti sa uiti si sa fii liber. E periculoasa, iar venele iti vine de multe ori sa ti le tai. Iti vine sa te urci in varful unui munte si sa zbieri cat te tin plamanii cat de fericit esti, iar apoi cand isi face aparitia fractiunea de secunda ... te arunci, iar Hades cu bratele deschise de primeste. O zi interesanta, plina de sange, lacrimi si inghet ... Maine, ce va fi ?"
... iar lumanarea se stinge !

24 ianuarie, 2014

Tinerii, umbriti de false modele de viata

De curand am publicat in Gazeta de Constanta, un articol despre tinerii din Romania.

" Din păcate şcoala în ziua de azi, te învaţă să furi – după cum spunea şi Tudor Chirilă. De pe băncile şcolii tinerii sunt învăţaţi să dea şpagă, începând cu fondul clasei. ( Şi să nu-mi zică mie cineva că “şi pe vremea noastră se dădea”. Nici atunci nu era normal!) Ajunşi la facultate, tinerii sunt “învăţaţi” să cumpere examene, locuri la cămin, licenţe … şi astfel se ajunge să-şi cumpere diploma! După peste 15 ani de şcoală, tinerii ies în societate, viitoarea generaţie. " - articolul complet aici - http://gzt.ro/tinerii-umbriti-de-false-modele-de-viata/ 

23 ianuarie, 2014

Cristian Tanase, revine ...


 După o absență de aproape 1 an, am revenit printre bloggeri, cu forțe proaspete ! 
 Din păcate nu am mai avut timp să scriu în această perioadă, fiind ocupat cu multe; însă am trecut prin multe, am învățat multe, am cunoscut multe ... rămâne acum să vă împărtășesc și vouă, gânduri de ale mele, sentimente și emoții... 
 Așa cum v-am obișnuit, nu voi publica pentru a "mă afla în treabă"... public pentru mine, pentru voi, pentru Viață & Pasiune. 
 Să învățam cu toții să avem un zâmbet în inimă și o rază de speranța! Dacă până acum ceva timp afirmam "că nimic nu e întâmplător", de curând am mai aflat ceva: "totul se întâmplă cu un scop"... 
 Scopul la mine sunteți voi, cei care citiți ... 
 Și aș vrea să închei acum, cu un citat care îmi vine în minte de a lui Radu Gyr : 
  
 "Înfrânt nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. 
  Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis ..."  
  

20 martie, 2013

Timp hain


Timp, incotro mergi ...
Spre ce carari ma porti mereu,
Unde grabnic tu alergi,
Spre nemurirea sufletului meu ?

Prieten intotdeauna tu mi-ai fost,
Mereu m-ai ajutat,
Dar cateodata simt ca nu mai are rost,
Cateodata simt ca m-ai tradat.

M-ai tradat in fiecare zi cu-n pic,
Cand soarele apune,
M-ai lasat sa zic nimic ...

O da, e dureros ...

Dar precum Phoenixul renaste,
asemenea renasc si eu.
Nu iti cer sa ma iubesti pe mine,
iubeste-i pe altii in locul meu.
Dar iubindu-i pe altii,
ma iubesti in schimb pe mine.

Timp, nu fi hain,
Hai sa mai stam de vorba macar putin.

Sa ne aducem aminte de clipele cu dor,
Atunci cand in viata nu era vreun nor.
Cum reuseai in epoci de mult apuse
Ca toate visurile sa fie spuse ?

Pentru ca zorii zilei se zaresc,
Si linistea serii se aduna,
Intreb cu ochii care te privesc,
Mai putem fi impreuna ?


(Constanta, 6 martie 2013)

28 februarie, 2013

Suflet Grabit


Vantul adie in linistea serii,
Tristetea apare in vraja marii.
Am obosit sa merg, s-alerg, sa fug ...
Iar soarele nui mai rasare,
Si totul este crud...

Vesteda apare iarba,
Ironica e viata,
Sufletul se zbate zdrobit,
Apusul nu mai e un rasarit!

Incotro te indrepti incet,
Suflet grabit ?

(Constanta, 26 februarie 2013 )

10 februarie, 2013

Jurnal de intrebari


Am intalnit astazi in Istanbul persoane care isi aduceau aminte de un bun prieten (George B.) Este bun in aceea ce face, lasa mereu o usa deschisa ... il apreciez mult! Astfel am inceput sa ma intreb, eu ce am realizat in ultimii 5 ani ?
Cate usi mi se vor deschide atunci cand voi ciocani la ele ? Cine isi mai aduce aminte de mine, sau cine isi va mai aduce aminte pe viitor ? Am realizat eu ceva pana cu care pot sa ma "mandresc" ?
Un prieten din Rep. Moldova, mi-a descoperit taina voluntariatului. Chair daca el nu stie acest lucru, "din cauza" lui, in prezent iubesc voluntariatul ? Acum 4 ani am descoperit aceasta taina, si am incercat sa mi-o perfectionez. Am incercat, si nu stiu cat de bine am reusit, nu stiu cat dintre proiectele pe care le-am realizat, au fost utile participantilor! Acest lucru nu il pot spune decat ei ... daca si-l mai amintesc!
Am vazut lacrimi in ochii copiilor cand primeau un pachet de biscuiti sau o punga de pufuleti! Iata un lucru care mi-l amintesc cu drag, un lucru care din cand in cand, imi da putere sa continui.
Cu siguranta mi-am creat si dusmani, de cele mai multe ori involuntar! Imi pare rau pentru acest lucru, dar timpul trece si merge inainte !
Am vorbit pana acum de voluntariat, dar eu oare altceva mai stiu sa fac ?
Sunt intrebari care in momentul de fata nu le gasesc un raspuns, intrebari care in profunzimea lor, aduc lacrimi! Or fi folositoare acestea ?

Trebuie sa imi gasesc un raspuns acelor intrebari interioare care ma framanta! Le multumesc insa acelor persoane care cred in mine, si ma sprijina neconditionat mereu!

P.S. Incotro acum ?

17 ianuarie, 2013

Un gand, o multumire, o provocare ...


A mai trecut ... un an in care am fauct cunoscute gandurile mele, parerile si impresiile despre tot ceea ce se intampla in jur! Vreau sa le multumesc tuturor care au crezut in mine, m-au apreciat, sustinut si incurajat sa fac ceea ce am inceput! Vreau sa le multumesc tuturor care mi-au vindecat ranile atunci cand eram ranit, 
m-au ridicat atunci cand eram cazut ... Multumesc si celor care au votat blogul meu in sondaj ( am creat un alt sondaj, si va invit sa acordati blogului o nota ). Tin sa le multumesc si celor care m-au tradat, celor care m-au facut sa sufar, caci astfel m-am facut mai puternic.
Un 2012 in care am incercat sa ii ajut pe cei de langa mine, un 2012 in care am sacrificat multe ... cateodata ma intreb cu ce folos... dar cum nimic nu este intamplator, ma gandesc ca fiecare lucru pe care l-am facut se va refelcta intr-un viitor mai apropiat sau indepartat. Un 2012 in care mi-am facut noi prieteni, in care am pierdut pe altii! Ieri de exemplu (n.r. 16 ianurie a.c.) am pierdut o cunostinta vesela, mereu care ii binedispunea si pe altii - Adi Tirhoaca, nu te vom uita niciodata, si vegheaza-ne si pe noi din Inaltul Cerului!

***
Uite ca 2013 a sosit! Ce voi face in acest an? Voi incerca sa nu va plictisesc cu postarile mele pe blog, si sa fie interesante! Iar eu personal voi incerca sa ma schimb, dar nu cum cred altii :D Voi incerca sa fac in continuare ceea ce imi place, sa pot sa ii ajut si mai mult pe altii ... P.S. Daca ma schimb si eu, si se schimba si altii, poate schimbam Romania ! Ce ziceti ? Acceptati provocarea mea pe 2013? Haide-ti impreuna sa Schimbam Romania !!!


26 decembrie, 2012

Cum sa NU fie Craciunul


Aseara (n.r. 25 decembrie) am gasit pe facebook un videoclip, "cum sa NU fie Craciunul" in ideea lui Tudor Chirila. L-am ascultat ieri, l-am ascultat si azi ...
Il apreciez pe acest tanar pentru felul lui de a fi, si de a incerca sa schimbe tanara generatie. Prim mesajele pe care le adreseaza tinerilor, oamenilor, se vede ca doreste mai multe de la Romania, si noi putem sa face parte din "lantul" lui, sa fim o za care sa duca mai departe mesajul acestuia, si de ce nu sa ducem mai departe propriile noastre mesaje.
Tinerii au foarte multe intrebari, si trebuie ajutati, de aceea sper ca de la anul, sa vin impreuna cu Asociatia Tinerilor Ortodocsi Orthograffiti cu un nou proiect special creat pentru acestia.
Dar pentru ca tot suntem in perioada Sarbatorilor de Iarna, va voi indemna sa-i ascultati si voi mesajul lui Tudor Chirila, prin vocea lui Daniel Buzdugan .... Cum sa NU fie Craciunul.

25 decembrie, 2012

Craciunul - sarbatoarea familiei, a romanilor de pretutindeni


Sfanta sarbatoare a Nasterii Domnului - Craciunul -  se sarbatoresete in familie. Mie mi s-a intamplat sa fiu plecat din tara in aceste frumoase momente, dar astazi am avut parte de momente cu totul speciale.
Astazi am adus cadouri, am adus zambete si speranta ... Astazi am fost Mos Craciun pentru copii Comunitatii Romane din Istanbul. Dupa Sfanta Liturghie, dupa Serbarea de Craciun a venit si Mos Craciun cu daruri. Copiii cuminti il asteptau pe Mosul cu poezii, cu speranta ca vor primi ceva, si cum mi-a spus astazi o fetita "Mosule, eu mereu sunt cuminte, inseamna ca o sa vii si la anul la mine, nu ?".  Daca ati fi putut sa le vedeti emotiile intalnirii cu Mos Craciun si bucuria din ochii copiilor, ati fi ramas si voi cu adevarat fara cuvinte, cum mi s-a intamplat si mie, mai ales ca am aflat ca voi fi "Mos Craciun" cu putin timp inainte, si nu ama vut timp sa ma pregatesc.
Desi departe de familie si de cei dragi, am gasit astazi biserica romanesca de aici foarte plina. Au venit multi romani sa fie alaturi de marea familie a romanilor de pretutindeni. 
Incepand cu ziua de ieri (24 decembrie) si pana in acest moment, am primit numeroase mesaje de felicitare, atat pe telefonul mobil, cat si pe facebook sau e-mail, mesaje care m-au facut sa ma simt mai aproape de tara, si de cei dragi mie. Mesaje care demonstreaza ca in acest clipe, majoritatea incearca sa fie mai buni, mai cu speranta in viitor.
In dupa amiaza aceasta, ne-am intalnit toti fratii romani, si de peste Prut -  din Rep.Moldova, si chiar si turci, si am sarbatorit bucuria Nasterii Domnului.
Sa aveti parte toti de clipe de bucurie, cu aleasa insemnatate, iar Harul Divin care s-a revarsat la Nasterea Domnului sa se reverse si peste voi toti, si peste familiile voastre. La multi ani tuturor romanilor de pretutindeni! Sarbatori Fericite!
 

07 august, 2012

Ganduri pe nisip

In clepsidra vietii nisip am adunat,
douazeci si patru de ani parca ieri s-au aflat.
Prietenii de viata eu am legat,
si-n curse cu dusmanii am fost chemat.

Am invatat ca viata-i frumoasa si demna de urmat,
si mereu trebuie sa fiu pregatit pentru un sah-mat.
In fericire-ntr-un ochi m-am perfectionat,
iar cu ajutorul vostru m-am luminat!

In doua ore ramas bun tie-ti spun,
multam, multam, drum bun ...

Pasesc incet dar grabnic pe nisipul vietii,
sa-l spal, sa-l adun, pentru noi lectii,
sa uit sa iert si sa ajut,
sa iubesc ca la-nceput!

(Poezie proprie, scrisa pe data de 06 august 2012, in jurul orei 21.00)

04 august, 2012

Nu-i de ajuns, "Multumesc"!

In momentul in care toti fug de aceasta tarisoara, in momentul in care romanii sunt socotiti drept niste hoti si tigani ( si nu sunt rasist), in momentul in care toata Europa "vegheaza" Romania, exista si persoane care ne aduc apa in desert. Exista si romani care ar trebui sa le multumim pentru ca ne "scutura de praf" in ochii lumii. Acesti romani, nu sunt nimeni altii decat participantii la Jocurile Olimpice din Londra! Felicitari celor care au luat pe buna dreptate medalii si succes in continuare! A fi roman nu trebuie sa fie un chin, a fi roman trebuie sa fie o bucurie, iar voi care luptati pentru o noua fata a acestei tari - care luptati cu forta, inteligenta si pasiune pentru ceea ce faceti, voi care aduceti aur, argint si bronz in tara sunteti precum niste eroi! Voua trebuie sa va fim recunascatori, si de aceea VA MULTUMIM!

Constanta va iubeste si va multumeste! Mult succes in continuare !!!

30 iulie, 2012

Un Patriarh printre ingeri ...

Astazi se implinesc 5 ani de la moartea, celui care si-a pus amprenta asupra credintei ortodoxe din Romania. Teoctist - un patriarh printre ingeri.
PreaFericitul Teoctist, a fost al 10 copil (dintre cei 11) a lui Dumitru si Marghioala din satul Tocileni, jud. Botosani.
PF Teoctist, a fost Patriarh al Romaniei intre 1986 - 2007.

Dumnezeu sa-l odihneasca alaturi de ingeri, impreuna cu dreptii, cei bineplacuti lui Dumnezeu! Sa vegheze asupra Romaniei si de acum incolo, cum a vegheat si pana acum!

(Pentru alte informatii despre PF Teoctist, articolul din 30 iulie 2011, - Teoctist Patriarhul)


08 iulie, 2012

Scrisoare de protest a unui tanar care a dat B.A.C-ul



In urma rezultatelor slabe de anul acesta la Bacalaureat, redau mai jos o scrisoare redactata de un tanar, care a sustinut anul trecut acest examen!
“Generaţia rataţilor! Generaţia etnobotanistilor! Generaţia idioţilor! Generaţia facebook! – aşa ne cataloghează mass media şi opinia publică din întreaga ţară în zilele acestea pe toţi care am datBacalaureatul – eu le spun doar atât – RUSINE! Ruşinetuturor!
Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum tot de către voi! Ruşine sistemului care ne-a crescut! Ruşinemodelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani încoace! Ruşine nouă, vouă, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!
Am ajuns după 20 de ani de şpagă, de modele gen Becali, Tălmăcean şi Bianca Drăguşanu, de învăţământ prost manageriat, de legi prost făcute să profite cei puternici, de facultăţi pe pile şi pe bani din care au ieşit generaţii întregi de dascăli care ne-au educat pe noi, cei idioţi şi fraieri cei care ne aflam acum în aceeaşi oală, indiferent dacă ne-am luat sau nu BAC-ul, am ajuns la o limită!
Nu mai suportam! Refuzam sa credem că suntem o generaţie pierdută! Suntem defapt prima generaţie care va fi sacrificată cu folos, şi asta deoarece ne-am saturat de ce se întâmplă în ţara asta! Totul trebuie să înceteze! Pentru asta vom ieşi în strada şi vom cere dreptate! Cerem ajutorul oamenilor corecţi, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa! Toată lumea este acum şocată de rezultatul Bacalaureatului şi implicit de învăţământul romanesc. Ohh, dar ce surpriză! Cât de neaşteptat! Ce şoc! INCREDIBIL! SENZAŢIONAL!
Adică din aceşti copii care din `99 până acuma li s-a schimbat programa de n`spe ori, care au intrat la liceu să dea bac din geografie şi s-au trezit în a 12-a că dau din fizica, aceşti copii care au văzut zi de zi la televizor cum este încurajată prostia şi incultura alături de băieţi cu bani făcuţi fraudulos înconjuraţi de curve semi-îmbrăcate în direct la televizor, aceşti copii bătuţi de soartă că s-au născut într-o ţară ca asta, o ţară în care e mai important ce chiloţi are Crudu decât rezultatele sportive şi intelectuale ale tarii, aceşti copii nu au devenit nişte genii eminesciene??? Serios??? Aceşti copii nu au intelect nici măcar cât Einstein??? DOAMNE! CE NERUŞINARE!! Mai nemernici etnobotanisti!!! Cum puteţi mai gunoaielor, mai loazelor să nu învăţaţi şi să intraţi fără pile şi copiat la facultăţi când aveţi atâtea modele demne de urmat??? CUM E POSIBIL O ASEMENEA DEPRAVARE? Adică mai bine staţi pe facebook si pe messenger decât sa urmăriţi modelele oferite la tv???
Adevărul e că de 20 de ani ne aşteptam sa iasă nişte flori de nufăr în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzica! Asta e realitatea! Va uimeşte promovabilitatea de la BAC? Dar de cea de la titularizări de ce nu ziceţi nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanisti? E posibil sa iei 1.20 la titularizare şi sa te mai consideri profesor? E posibil sa iei diploma frauduloasa la Spiru Haret si sa educi apoi generaţii întregi? Ştiaţi ca 25% din toţi profesorii actuali au studiile făcute la Spiru Haret? Sau asta nu e important pentru voi? Ştiaţi că suntem pe penultimul loc din Europa şi la egalitate cu Congo la nivelul învăţământului? Şi asta nu de acuma, de un an-doi ci de aproape două decenii!!! Aşadar, de ce va miraţi? De ce sunteţi indignaţi? aaaa… aveaţi impresia ca dacă le oferiţi părinţilor şi bunicilor noştrii spectacole tv ieftine şi barbare, adevărate sugative de rating, sau dacă le cumpăraţi votul şi ii minţiţi în campanii electorale infinite, noi odraslele lor o sa fim dintr-o dată altfel?
Ei bine, suntem altfel, dar nu asa cum credeţi voi! Suntem diferiţi! Suntem diferiţi prin faptul că ştim sa spunem GATA!Gata cu adevăratele gunoaie din ţara asta! Nu va mai merge! Noi avem onoare şi demnitate, nu mai suntem nişte slugi în fata voastră, iar dacă nu vom reuşi să vă schimbam, vom pleca din ţară, şi atunci sa rămâneţi voi să vă plângeţi de milă! Noi, generaţia etnobotanistilor cum ne spuneţi voi o să vă arătam ca avem mai mult curaj decât toate generaţiile voastre de comunişti la un loc! Reprezentam adevărata forţă deoarece noi suntem VIITORUL iar voi sunteţi doar nişte amărâţi care vor muri şi vor fi uitaţi de istorie! Voi aţi fost PERIOADA NEAGRĂ din istoria acestei tari şi asa veţi fi ţinuţi minte, iar noi, noi suntem PRIMII! PRIMII care se revolta împotriva voastră!”.

Nota! Aceasta scrisoare este preluata din Ziarul Ziua Veche - www.ziuaveche.ro 

30 iunie, 2012

4 ani ...


Parca ieri a fost ziua cand am dat admiterea. Parca ieri eram bobocul care pasea indraznet pe portile facultatii. Astazi sunt licentiatul, care a pasit din nou prin acele porti prin care candva intrase.
Precum rasare soarele dimineata, si apune seara ... tot asa a trecut si "viata de student". 4 ani in care s-au legat prietenii, 4 ani de emotii, de stat de dimineata pana seara pe culoarele facultatii ... ce a ramas acum ?
A ramas oare un dor de acele clipe de neuitat ? A ramas oare un dor pentru "viata de student" ? 
Oare imi este dor de starea novicelui intr-un oras necunoscut ? Pot raspunde cu "DA" la toate intrebarile.
Acum ca sunt licentiat ma gandesc la toate clipele minunate care le-am petrecut, la gratarele de la 2 dimineata, la party-urile de la Ciresica, la turneele de Remy, la plimbarile somnambule :)) Ma gandesc cu nostalgie la clipele petrecute la facultate cand stateam de dimineta pana seara sa dam un examen, iar seara aflam ca s-a reprogramat pt a doua zi... Ma bucur ca am intalnit persoane care pe viitor s-au transformat in prieteni apropiati mie.
Tot ce-i frumos trece, dar clipele nu se uita :) Nu-i voi uita pe prietenii mei "rugbisti", pe prietenii mei din "Dacia 1310" (mai ales pe sofer ) :)) Si bineinteles nu voi uita "Captain Cook", care il cunosc majoritatea prietenilor mei.
Aceste clipe de neuitat au fost un pas spre maturizarea mea, au fost temelie la inceperea realizarii mele ... In ciuda faptului ca unii poate ma considera inca copil, in ciuda faptului ca unii mai recurg la santaje ... am invatat ca dusmanii intotdeauna iti sunt cei mai apropiati, si inseamna ca esti cineva :)
In acesti 4 ani, am invatat multe, am realizat multe, mi-am dorit multe ... in acest 4 ani am inlocuit Vechiul Cristi cu cel Nou ... cine ma cunoaste bine poate depune marturie :))

P.S. Adio, dar raman cu tine !!! (n.r. facultate)

17 martie, 2012

Tu pământ



Tu pământ, tu pămănt,
Îţi suntem datori,
Pentru sfinţii mărturisitori.

                                   Pământul de la Sf.Sava din Buzău,
                                   Ne alungă  de tot ce-i rau,
                                   Pământul din Cripta de la Niculiţel,
                                   Ne face curaţi precum un miel.

Tu pământ, tu pământ,
Îţi suntem datori,
Pentru sfinţii mărturisitori
         
                                   Pe Epictet şi Astion tu i-ai cunoscut
Iar ţie sfinţii ţi-au plăcut
                                  La malul Dunării tu i-ai văzut
Privind minunile care s-au petrecut.


                                 Tu eşti vrednic mărturisitor,
 Pentru neam şi întregul popor.
                                 La câte martiraje ai fost necuvântător,
Mărire ţie căci îţi este dor.


Îţi este dor de
                          oameni vrednici de-al lor nume
                          creştini în cuget si-n simţiri
                          propovăduitori ai Lui în lume
                          veşnic nemuritori.

Tu pământ, tu pământ,
Îţi suntem datori,
Pentru sfinţii mărturisitori
                                   
                           Pământul martirilor din închisori
                           Ne-a dăruit adevărate comori
                           În urmele Sf.Andrei Apostolul,
                           Ne-am gasit în sfârşit rostul.

Tu pământ, tu pământ,
Îţi suntem datori,
Pentru sfinţii mărturisitori