Se afișează postările cu eticheta decembrie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta decembrie. Afișați toate postările

25 decembrie, 2012

Craciunul - sarbatoarea familiei, a romanilor de pretutindeni


Sfanta sarbatoare a Nasterii Domnului - Craciunul -  se sarbatoresete in familie. Mie mi s-a intamplat sa fiu plecat din tara in aceste frumoase momente, dar astazi am avut parte de momente cu totul speciale.
Astazi am adus cadouri, am adus zambete si speranta ... Astazi am fost Mos Craciun pentru copii Comunitatii Romane din Istanbul. Dupa Sfanta Liturghie, dupa Serbarea de Craciun a venit si Mos Craciun cu daruri. Copiii cuminti il asteptau pe Mosul cu poezii, cu speranta ca vor primi ceva, si cum mi-a spus astazi o fetita "Mosule, eu mereu sunt cuminte, inseamna ca o sa vii si la anul la mine, nu ?".  Daca ati fi putut sa le vedeti emotiile intalnirii cu Mos Craciun si bucuria din ochii copiilor, ati fi ramas si voi cu adevarat fara cuvinte, cum mi s-a intamplat si mie, mai ales ca am aflat ca voi fi "Mos Craciun" cu putin timp inainte, si nu ama vut timp sa ma pregatesc.
Desi departe de familie si de cei dragi, am gasit astazi biserica romanesca de aici foarte plina. Au venit multi romani sa fie alaturi de marea familie a romanilor de pretutindeni. 
Incepand cu ziua de ieri (24 decembrie) si pana in acest moment, am primit numeroase mesaje de felicitare, atat pe telefonul mobil, cat si pe facebook sau e-mail, mesaje care m-au facut sa ma simt mai aproape de tara, si de cei dragi mie. Mesaje care demonstreaza ca in acest clipe, majoritatea incearca sa fie mai buni, mai cu speranta in viitor.
In dupa amiaza aceasta, ne-am intalnit toti fratii romani, si de peste Prut -  din Rep.Moldova, si chiar si turci, si am sarbatorit bucuria Nasterii Domnului.
Sa aveti parte toti de clipe de bucurie, cu aleasa insemnatate, iar Harul Divin care s-a revarsat la Nasterea Domnului sa se reverse si peste voi toti, si peste familiile voastre. La multi ani tuturor romanilor de pretutindeni! Sarbatori Fericite!
 

14 decembrie, 2010

Scrisoare catre Mos Craciun,

 Draga Mos Craciun,

Au trecut 17 ani de cand nu ti-am mai scris … am  crezut ca acea scrisoare - in care iti ceream un pistol cu capse si acel joc cu titirez si soldatul acela cu insigne, visul oricarui baiat – va fi ultima ….
Dar anii au trecut si imi aduc aminte cum m-am speriat de tine cand te-am vazut pentru prima oara … iar apoi ani de-a randul te-am asteptat sub o masa (pana adormeam) sa te pot vedea din nou. Te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai scris de atata vreme… dar iti scriu acum cand vad ca lumea e pe zi ce trece mai rea si mai bolnavicioasa.
Ti-as putea cere iubire, pace si bunatate, dar asta nu sta in puterea ta,Mosule. Asta sta numai in noi.O singura raza de lumina ar putea aduce toate astea…O raza de lumina ce i-ar putea face pe toti sa fie un pic mai buni.
Ti-as putea cere sa-l am pe el langa mine,dar poate ca locul lui nu e aici.Atunci,ti-as putea cere doar sa-l stiu mereu aproape,sa am un punct de sprijin atunci cand imi fuge pamantul de sub picioare,si doar sa-i pot privi ochii si sa-mi revin cat de cat,si sa revin pe linia de plutire,dar stiu ca asta o voi avea.
Dragoste ti-am cerut cindva. Si mi-ai adus. Ma tem ca sa ti-o cer din nou. Ti-as cere sufletul geaman mie, sufletul pereche. Dar cine stie daca ochii dumitale batrini si obositi de lumina cruda a zapezilor cu care te lupti an de an ca sa ne aduci tuturor bucurie nu se vor insela din cauza furtunilor de ceata argintie? Eu vreau sa iti pot scrie si peste cativa ani…
De aceea, daca nu m-ai uitat si daca crezi ca inca mai merit un cadou, fa doar ca lacrima sa-mi fie iarasi limpede, iar ochii, ochii mei te rog mai fa-i macar o data sa straluceasca asa cum straluceau cand ne-am intilnit prima oara… si ca fiecare lacrima atat de fierbinte ce-a durut vreodata,s-o ingheti si s-o transformi intr-un fulg de zapada. Si-atunci ar ninge,Mosule,ar ninge si totul s-ar imbraca in alb,si-ar fi stralucitor.Si s-ar risipi norii,si in toata natura,alba si stralucitoare,din lumina stelelor,ar ajunge pe pamant o raza,si-atunci…le-am avea pe toate,Mosule…
Apoi daca vrei, adu-mi un brad fermecat te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile, prizoniere fara glas, nu mai stralucesc, dar nu mai dor! Un brad pe care sa asez imbratisari fara sfarsit care nu dor cand bratele trebuie sa se desclesteze. Da asta vreau!
Te astept … pana cand moartea ne va desparti !