Scrisoare catre Mos Craciun,

Draga Mos Craciun,

                Au trecut 18 ani de cand nu ti-am mai scris … am  crezut ca acea scrisoare - in care iti ceream un pistol cu capse si acel joc cu titirez si soldatul acela cu insigne, visul oricarui baiat – va fi ultima ….

              Dar anii au trecut si imi aduc aminte cum m-am speriat de tine cand te-am vazut pentru prima oara … iar apoi ani de-a randul te-am asteptat sub o masa (pana adormeam) sa te pot vedea din nou. 

             Te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai scris de atata vreme… dar iti scriu acum cand vad ca lumea e pe zi ce trece mai rea si mai bolnavicioasa.

           Ti-as putea cere  mai multa iubire, pace si bunatate, dar asta nu sta in puterea ta,Mosule. Asta sta numai in noi.O singura raza de lumina ar putea aduce toate astea…O raza de lumina ce i-ar putea face pe toti sa fie un pic mai buni.

         Ti-am mai cerut o data sa o am pe ea, langa mine. Si mi-ai indeplinit dorinta. Mi-ai indeplinit dorinta si stiu mereu ca ea imi va fi  aproape. Am  un punct de sprijin atunci cand imi fuge pamantul de sub picioare,si pot sa o privesc in ochi si sa-mi revin cat de cat, sa revin pe linia de plutire. Mi-ai oferit acest lucru, si pentru aceasta iti multumesc.
         Ti-as mai cere Mosule, sa imi aduci intelepciunea necesara, pentru luarea corecta a deciziilor … Dar cine stie daca ochii dumitale batrini si obositi de lumina cruda a zapezilor cu care te lupti an de an ca sa ne aduci tuturor bucurie nu se vor insela din cauza furtunilor de ceata argintie? Eu vreau sa iti pot scrie si peste cativa ani…

        De aceea, daca nu m-ai uitat si daca crezi ca inca mai merit un cadou, fa doar ca lacrima sa-mi fie iarasi limpede, iar ochii, ochii mei te rog mai fa-i macar o data sa straluceasca asa cum straluceau cand ne-am intilnit prima oara… si ca fiecare lacrima atat de fierbinte ce-a durut vreodata,s-o ingheti si s-o transformi intr-un fulg de zapada. Si-atunci ar ninge,Mosule,ar ninge si totul s-ar imbraca in alb,si-ar fi stralucitor.Si s-ar risipi norii,si in toata natura,alba si stralucitoare,din lumina stelelor,ar ajunge pe pamant o raza,si-atunci…le-am avea pe toate,Mosule…

         Apoi daca vrei, adu-mi un brad fermecat te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile, prizoniere fara glas, nu mai stralucesc, dar nu mai dor! Un brad pe care sa asez imbratisari fara sfarsit care nu dor cand bratele trebuie sa se desclesteze. 

      Da asta vreau!

      Te astept … pana cand moartea ne va desparti !