Scrisoare catre Mos Craciun,

Draga Mos Craciun,

                Au trecut 18 ani de cand nu ti-am mai scris … am  crezut ca acea scrisoare - in care iti ceream un pistol cu capse si acel joc cu titirez si soldatul acela cu insigne, visul oricarui baiat – va fi ultima ….

              Dar anii au trecut si imi aduc aminte cum m-am speriat de tine cand te-am vazut pentru prima oara … iar apoi ani de-a randul te-am asteptat sub o masa (pana adormeam) sa te pot vedea din nou. 

             Te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai scris de atata vreme… dar iti scriu acum cand vad ca lumea e pe zi ce trece mai rea si mai bolnavicioasa.

           Ti-as putea cere  mai multa iubire, pace si bunatate, dar asta nu sta in puterea ta,Mosule. Asta sta numai in noi.O singura raza de lumina ar putea aduce toate astea…O raza de lumina ce i-ar putea face pe toti sa fie un pic mai buni.

         Ti-am mai cerut o data sa o am pe ea, langa mine. Si mi-ai indeplinit dorinta. Mi-ai indeplinit dorinta si stiu mereu ca ea imi va fi  aproape. Am  un punct de sprijin atunci cand imi fuge pamantul de sub picioare,si pot sa o privesc in ochi si sa-mi revin cat de cat, sa revin pe linia de plutire. Mi-ai oferit acest lucru, si pentru aceasta iti multumesc.
         Ti-as mai cere Mosule, sa imi aduci intelepciunea necesara, pentru luarea corecta a deciziilor … Dar cine stie daca ochii dumitale batrini si obositi de lumina cruda a zapezilor cu care te lupti an de an ca sa ne aduci tuturor bucurie nu se vor insela din cauza furtunilor de ceata argintie? Eu vreau sa iti pot scrie si peste cativa ani…

        De aceea, daca nu m-ai uitat si daca crezi ca inca mai merit un cadou, fa doar ca lacrima sa-mi fie iarasi limpede, iar ochii, ochii mei te rog mai fa-i macar o data sa straluceasca asa cum straluceau cand ne-am intilnit prima oara… si ca fiecare lacrima atat de fierbinte ce-a durut vreodata,s-o ingheti si s-o transformi intr-un fulg de zapada. Si-atunci ar ninge,Mosule,ar ninge si totul s-ar imbraca in alb,si-ar fi stralucitor.Si s-ar risipi norii,si in toata natura,alba si stralucitoare,din lumina stelelor,ar ajunge pe pamant o raza,si-atunci…le-am avea pe toate,Mosule…

         Apoi daca vrei, adu-mi un brad fermecat te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile, prizoniere fara glas, nu mai stralucesc, dar nu mai dor! Un brad pe care sa asez imbratisari fara sfarsit care nu dor cand bratele trebuie sa se desclesteze. 

      Da asta vreau!

      Te astept … pana cand moartea ne va desparti !

Scrisoare catre Mos Nicolae

 



Draga Mos Nicolae,

            Ca in fiecare an iti scriu mereu cateva randuri Mosule. Daca pana acum iti ceream lucruri omenesti, acum da-mi voie sa-ti cer lucruri divine. Nu, nu-ti voie cere un loc in Rai, dar da-ne noua tuturor intelepciunea necesara pentru a putea trece prin aceste vremuri. 

            Daruieste-ne din bunatatea ta si noua, ca sa fim mai buni unii cu altii, sa stim ce inseamna aproapele nostru si sa putem sa-l ajutam. Mosule, tu care esti atat de bun, scoate din tolba ta plina de daruri si sinceritatea! Trebuie sa fim sinceri unii cu altii si cu noi insine. 

        Daca am indraznit Mosule sa cer anul acesta astfel de lucruri, mai daruieste si pace acestei lumi. In final un ultim lucru iti mai cer. O masina a timpului pentru generatia aceasta tanara! Iti cer acest lucru pentru a vedea si aceasta cum noi puteam sa fim mai fericiti. Atunci nu aveam telefoane mobile si comunicam mai mult, iar jocurile care le jucam era de-a v-ati ascunselea, fotbal in curtea scolii si nu in retea. 

          Stateam mereu cu prietenii la "o vorba" si nu pe mess. Mancam un pui din romanesc si nu olandez, iar despre KFC sau McDonalds nu stiam, pe cand acum si cei de la gradinita stiu ce este. Mosule, arata acestei generatii de "intelectuali" care studiaza pe net, iar praful se asterne in biblioteci, cum era inainte. 

           Ce atuuri aveam atunci si ce mai avem acum. 

          Asta vreau Mosule sa-mi aduci. 

         Ghetutele sa stii ca le-am pregatit.

P.S. Daca ai si putina zapada ... e binevenita ! 

Scrisoare catre Mos Craciun,

 Draga Mos Craciun,

Au trecut 17 ani de cand nu ti-am mai scris … am  crezut ca acea scrisoare - in care iti ceream un pistol cu capse si acel joc cu titirez si soldatul acela cu insigne, visul oricarui baiat – va fi ultima ….

Dar anii au trecut si imi aduc aminte cum m-am speriat de tine cand te-am vazut pentru prima oara … iar apoi ani de-a randul te-am asteptat sub o masa (pana adormeam) sa te pot vedea din nou. Te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai scris de atata vreme… dar iti scriu acum cand vad ca lumea e pe zi ce trece mai rea si mai bolnavicioasa.

Ti-as putea cere iubire, pace si bunatate, dar asta nu sta in puterea ta,Mosule. Asta sta numai in noi.O singura raza de lumina ar putea aduce toate astea…O raza de lumina ce i-ar putea face pe toti sa fie un pic mai buni.

Ti-as putea cere sa-l am pe el langa mine,dar poate ca locul lui nu e aici.Atunci,ti-as putea cere doar sa-l stiu mereu aproape,sa am un punct de sprijin atunci cand imi fuge pamantul de sub picioare,si doar sa-i pot privi ochii si sa-mi revin cat de cat,si sa revin pe linia de plutire,dar stiu ca asta o voi avea.
Dragoste ti-am cerut cindva. Si mi-ai adus. Ma tem ca sa ti-o cer din nou. Ti-as cere sufletul geaman mie, sufletul pereche. Dar cine stie daca ochii dumitale batrini si obositi de lumina cruda a zapezilor cu care te lupti an de an ca sa ne aduci tuturor bucurie nu se vor insela din cauza furtunilor de ceata argintie? Eu vreau sa iti pot scrie si peste cativa ani…

De aceea, daca nu m-ai uitat si daca crezi ca inca mai merit un cadou, fa doar ca lacrima sa-mi fie iarasi limpede, iar ochii, ochii mei te rog mai fa-i macar o data sa straluceasca asa cum straluceau cand ne-am intilnit prima oara… si ca fiecare lacrima atat de fierbinte ce-a durut vreodata,s-o ingheti si s-o transformi intr-un fulg de zapada. Si-atunci ar ninge,Mosule,ar ninge si totul s-ar imbraca in alb,si-ar fi stralucitor.Si s-ar risipi norii,si in toata natura,alba si stralucitoare,din lumina stelelor,ar ajunge pe pamant o raza,si-atunci…le-am avea pe toate,Mosule…

Apoi daca vrei, adu-mi un brad fermecat te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile, prizoniere fara glas, nu mai stralucesc, dar nu mai dor! Un brad pe care sa asez imbratisari fara sfarsit care nu dor cand bratele trebuie sa se desclesteze. Da asta vreau!

Te astept … pana cand moartea ne va desparti !