De poti sa nu-ti pierzi capul, cand toti in jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor gasindu-ti tie vina;
De poti atunci cand toti te cred nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;
De poti s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea,
De rabzi sa fi mintit fara ca tu sa minti,
Sau cand hulit de oameni, tu nu cauti razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii,
De poti sa nu cazi prada nicicand disperarii,
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti sa-ti vezi idealul distrus si din ruine
Sa-l recladesti cu ardoarea firbinte din trecut;
Eduard Acsente: De poti risca pe o carte intrega ta avere,
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut,
Si-atunci, fara a scoate o vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm ca la-nceput;
Si daca corpul tau uzat si oboist,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca,
Numai cu strajnicia vointei tale si atfel,
Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca;
De poti vorbi multimii fara sa minti si daca
Te poti plimba ca regii, fara a te-nganfa,
De, nici amicii, nici dusmanii nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea este calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta trecatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamantul, cu bunurile-i toate,
Si ceea ce mai mult chiar – sa stii - vei fi un
( Kipling)
