06 august, 2010

22 ani ...


22 ani.
Parca ieri rasaream pe bolta lumeasca, un “pusti” cu ochi albastri. Pe viitor insa albastrul a devenit un verde. Frumos nu ? Si s-au scurs anii,unul dupa altul. Cate intamplari memorabile au cunoscut acesti ani si cate framantari si cugetari. Cate impliniri si cate regrete, cate prietenii au cunoscut si cate despartiri …
Intr-un moment din viata mea, cand totul mi se parea ca se surpa, cand lacrimile nu-mi incetau sa-mi brazdeze obrajii, cant totul am crezut ca s-a sfarsit … atunci am intalnit, am cunoscut niste oameni, acum prieteni. De la ei am invatzat cat de mult trebuie sa apreciez viata, de la ei am invatzat cat de unic sunt in acest maret universe. Ei au fost alaturi de mine tarziu in noapte, atunci cand problemele veneau unele dupa altele, si nu simteam nici o victorie asupra valurilor vietii. Multumesc Goran, pentru raza de soare pe care mi-ai aratat-o. Multumesc Andrei bunul prieten care nu numai ca mi-ai aratat raza de soare, dar m-ai si dus catre ea, mi-ai aratat apusul problemelor si rasaritul unei noi zile  din viatza mea. La Monopoly am luat bataie de un profesionist, de un bun prieten – Alin. Ma bucur ca am putut sa ii cer sprijinul de cate ori am dat dovada. Si mi-am intarit o prietenie – zic eu – la o bataie. Unde eu si cu Tony am fost confundati cu niste hoti de telefoane. Ce vremuri, ce amintiri. Nu voi sta acum sa enumar toate intamplarile si toate emotiile pe care le-am trait. Posibil sa va plictisesc. Le multumesc tuturor prietenilor mei, si ii rog sa ma ierte ca de multe ori nu am dat dovada de respectul pentru un prieten. Iar nu in ultimul rand, trebuie sa ii multumesc si mamei mele care a dat dovada de mult  curaj in ceea ce face pentru mine.
De ce am facut aceste multumiri … pentru ca fara aceste personae nu eram azi unde sunt, si mai grav se putea sa nu mai fi scris aceste randuri, ne mai  facand parte din acest universe.
Maine – 07 august, cand voi implini aceasta varsta … va incepe de fapt o noua era pentru viata mea. O era de mai multe  prietenii, de mai multe obstacole si de mai multe reusite in viata.
E-ul meu ma intreaba ce-mi doresc… eu ma simt nevoit sa-i raspund: Sanatate si putere de munca. Caci daca le voi avea pe acestea doua, celelalte vin de la sine.
E-ul meu imi  zice: La multi ani!
Eu raspund: Multumesc !

09 iulie, 2010

Calatorie in drum spre Rai ...

Am gasit de cuviinta sa scriu acest articol, ca un ultim omagiu adus  unor adevarati eroi, care au pierit in urma tragicului accident aviatic de la Tuzla ... Acesti ingeri, care au pornit in drum spre Rai ...

Comandorul Nicolae Jianu (49 de ani)
Locotenent-comandor Cătălin Vicenţiu Antoche (34 ani)
Locotenent Lavinia Guiţă (26 ani) - copilotul avionului care s-a prăbuşit la Tuzla
Maistrul militar clasa I Răzvan Rângheţ (43 de ani)
Maistrul militar clasa a II-a Florin Claudiu Cişmaşu (34 de ani)
Maistrul militar clasa a II-a Cătălin Rădoi (36 de ani)
Maistrul militar clasa a III-a Băduţ Papuc (29 de ani)
Fruntaşul Constantin Vlăduţ Sărman (26 de ani)
Fruntaşul Marius Cătălin Chioveanu (22 de ani)
Fruntaşul Cosmin Furtună (28 de ani)
Soldatul Cosmin Florescu (25 de ani)
Locotenentul Liviu Antim (27 de ani)

Sincer, am ramas inmarmurit, la raspunsul unui tata, care intrebat de un reporter daca ar fi sa se nasca din nou copilul sau, si stiindu-i  viitorul, il va lasa sa faca acelasi lucru. Acesta, cu durere si cu lacrimi in ochi a zis ca DA, caci pentru tara, pentru patrie a murit. "De regula nu prea sunt usoare misiunile deoarece te afli in contact cu natura, situatii neprevazute  se pot intampla in orice moment." Aceste cuvinte ii apartin lui Catalin Radoi, un erou printre ingeri. Stiind cat de riscanta este meseria lor, au continuat sa o exercite si sa o faca cu placere. Au continuat sa serveasca tara. Iar cand este vorba de tara, de apararea patriei, nu se tine cont de varsta, de sex ... Cu aceeasi pasiune si cu aceeasi incredere isi servea tara si Lavinia Guita, singura femeie pilot de la Scoala de Aviatie. Pe langa pasiunea pentru avioane, Lavnia picta. Picta icoane pe sticla. Cat de nobila a fost sa impace aceste "meserii" atat de speciale. Cea de pictor si cea de pilot. "Ce a iubit cel mai mult, aia l-a omorat ..." A spus cu lacrimi in ochi, logodnica lui Vladut Sarman - inca aflandus-se in stare de soc. " Te iubesc mult, printesa lui tata." ultimele cuvinte a lui Vladut, inainte sa se urce in "nenorocitul acela de avion"(n.r. logodnica lui Vladut). Dragostea este mare, la fel cum este si cea pentru tara. Au fost eroi si-n viata, vor fi eroi de-a pururi.

 Dumnezeu sa va odihneasca in pace, EROILOR !

05 iulie, 2010

Dialog ... cu mine


- Priveste marea !
- Asa si ? Ce-i cu asta ?
- Ziceam si eu - ce melodios suna ...
- Hai termina, lasa-ma-n pace !
- Uite cum fuge nisipul in mare !
- Vaaaai ce interesant ...
- Rasare Luna ! Priveste cum se oglindeste in mare !
- Mai ai cu vrajelile astea ?
- Dar nu sunt vrajeli ! Auzi, dar tu ce ai ?
- Aaaaa nimic! Sunt plictisit ...
- Pai ... desplictiseste-te !
- Cum ?
- Eu stiu ... suna un prieten sa iesi undeva.
- Am sunat dar, ... era ocupat !
- Atunci iesi singur la o plimbare, agata pe cineva !
- Singur, fara bani ... poate un scaiet s-agat.
- Refugiaza-te pe net.
- Pe net zici tu ... dar a obosit si el, si este si ocupat.
- Offff ! Greu mai esti de impacat !
- Da ... stiu ... am crezut ca daca voi sta la camin, va fi mai bine, dar ... m-am inselat. Viata mea a inceput sa devina monotona.
- Atunci ... nu-ti mai ramane de facut decat sa ... dormi.
- Nu pot! Am dormit ieri prea mult. Sunt prea odihnit.
- Si atunci ce vrei sa faci sa-ti alungi plictiseala ?
- Stii ... spuneai tu la inceput ceva de luna, de mare, de valuri ...
- Da ! Da !
- Atunci voi privi cum spala valurile marii sangele din nisip ...
- Care sange ???
- Sangele din venele mele... Caci ce rost mai are sa fii inconjurat de prieteni si sa fii singur ? Ciudat nu ?!
- ...

02 iulie, 2010

Ma caut ...


E rece si e noapte,
Si ploua ... iar inima nu mai poate.
Sange curge din sufletul meu,
Nu mai pot sa fiu un zeu.

Am inghetat in linistea marii,
Imi vine sa ma scufund, in vraja marii,
Sa rad nu mai pot acum,
Mi-a mai ramas sa plang, sa gem ... dar cum ?

Sa plang in largul marii,
Sa gem in noaptea verii,
S-adun nisip, in sufletul tacut,
Sa sparg petalele tristetii, ca un facut.

Si stau singur, inconjurat de stele,
Si vorbesc cu gandurile mele.
Stavilopozii imi stau marturie,
Daca voi mai fi in aceasta lume vie ...

(creatie proprie, in seara zilei de 02.07.2010, la un cutremur ... in sufletul meu )

24 iunie, 2010

Cine Moare ?





Moare cate putin  cine se transforma in sclavul


obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii;
cine nu-si schimba existenta; 

cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu


oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.


Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este


nefericit in lucrul sau; 
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile".
 Moare cate putin cine nu calatoreste; 
cine nu citeste; 
cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; 
cine nu se lasa ajutat


Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. 
Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; 
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. 
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. 
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. 
Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare 
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. 
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. 
Daca va fi sa furi, fura o sarutare. 
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. 
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. 
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi..
                                                                                          (de Pablo Neruda)

10 iunie, 2010

Tablou...de lacrimi


Ma uit in oglinda si vad ... vad o persoana inconjurata de prieteni, dar alaturi nu-i decat unu ... Ce ciudat nu ?

Vad o persoana - dar de ce sa o numesc persoana, Satana , cu ii place sa o alinte un prieten de al sau - un nesanatos cu 3 telefoane mobile, un bolnav dupa bani caci viitorul e sumbru, fara iubita cu prietene multe, cu o vestimentatie care intotdeauna aduce nemultumiri si opinii diferite.
Un prost care ajuta pe oricine, un aiurit si jumatate, o persoana vesela dar care nu-si mai poate stapani lacrimile ...
O persoana  zapacita care e gata sa se apuce de orice afacere noua pe piata, un dobitoc care nu are intotdeauna dreptate- ci ceilalti INTOTDEAUNA, un tip care nu este apreciat de toata lumea - nici nu are nevoie sa fie apreciat de toata lumea, e ceva imposibil - vrea sa fie apreciat pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce vor altii sa fie ...

Ma uit in oglinda, si vad un NIMENI - pentru toata lumea.

P.S.: Si nu m-a apucat schizofrenia, si nici vreo astenie de primavara - vara.

Catedrala Mantuirii Neamului vs Mentalitatea Romaneasca



In luna august sunt programate sa inceapa lucrarile la construirea Catedralei Mantuirii Neamului pe un teren de 13,4 hectare din centrul Bucurestiului donat Bisericii de catre conducerea statului roman. 


Asa incepe un articol de pe Facebook, din cadrul grupului "Nu e momentul pentru "Catedrala Neamului" de 400 milioane euro". 
 si mai se continua...
"Avem tot respectul pentru Biserica Ortodoxa si nu-i contesta nimeni rolul important in istoria tarii si in inchegarea natiunii romane dar intr-o perioada cand multi si-au pierdut increderea in celelalte institutii ale statului Biserica ar trebui sa fie un reper al moralitatii, sa dea saracilor si nu sa ceara de la ei donatii, sa-si reafirme rolul benefic in societate mobilizandu-si resursele pentru promovarea proiectelor cu latura sociala sau educationala si nu construind alte si alte biserici." ( pentru textul integral consultati link http://www.facebook.com/#!/group.php?gid=118537391514273 )


Acum da-ti-mi voie sa-mi exprim parerea despre acest fapt. Sincer, sunt pentru sustinerea acestui proiect in continuare, pentru construirea lui...
Multi poate se intreaba, "de ce era nevoie de o catedrala, si de ce atat de mare?"
Daca crestinii sunt mai multi pe hartie decat practic,  noi trebuie sa incercam sa sustinem orice fel de proiecte de viitor, proiecte cu ajutorur carora oamenii si in mod special tanara generatie se poate apropia de biserica. Caci vor veni vremuri grele, si unde isi pot gasi speranta decat la Biserica, nu la scoala si nici in infrastructura ... ( multi prefera in locul construirii acestei Catedrale, ca banii sa fie investiti in scoli sau infrastructuri).
Sa revenim la faptul ca va fi cea mai mare din Europa ...In primul rand, denumirea de "catedrala" inseamna ceva maret, si in al 2-lea rand, eu m-as bucura sa stiu ca acest lucru (n.r. catedrala ) se va afla pe teritoriul Romaniei. Iar Dumnezeu merita cu mult mai mult, decat aceasta Catedrala. Si trebuie sa se implineasca profetiile despre Romania, precum ca Bucurestiul va deveni un al doilea Ierusalim ( http://profetii-profetii.blogspot.com/2010/01/profetiile-pr-arsenie-boca.html )


Acum trebuie sa inceapa "gurile rele" ca ce lui Dumnezeu ii trebuie ditamai catedrala, iar saracii sa moara de foame? Ca este criza in Romania ...
Eeei fratilor ... Da-I lui Dumnezeu 1 leu si el iti va intoarce ajutorul impatrit ... Daca traim cu conceptia de criza, atunci sa nu mai asteptam Ajutorul cel Ceresc... De unde dai de acolo vei primi...


Ce poti face cu 1 leu ?
- sa cumperi o paine;
- sa cumperi un covrig;
- sa cumperi un mar;
- sa pui o caramida la constructia noii Catedrale;
Am mai afirmat ca la romani, trebuie umblat la mentalitate. Multi sunt  cu o mentalitate, nu invechita, foarte invechita ... 
Daca vor o schimbare in bine asupra lor si asupra Romaniei, trebuie sa aiba credinta si vointa. Sa se schimbe in primul rand pe ei insisi, si apoi pe cei din jurul sau ... si astfel va renaste o Noua Romanie.


Spun DA- pentru Renasterea Romaniei, spun DA- pentru schimbarea mentalitatii, spun DA - pentru Construirea Catedralei Mantuirii Neamului

27 mai, 2010

Jean Constantin, un actor grabit ... un suflet spre eternitate



... un actor grabit poate .... un suflet pentru eternitate, un suflet plecat sa joace pe alta scena, scena Marilor Actori, a marilor regizori ...
Frumosu de la Malul Marii, Jean Constantin  va ramane acea persoana care, cat de trist ai fi fost, dar il vedeai pe Jean, zambetul se ivea pe fata ta ... O persoane de exceptie, un actor in adevaratul sens al cuvantului ... 
Sunt multe de spus despre el, dar emotiile ma impiedica sa mai continui ...
Daca doriti sa vedeti parerea lui despre viata, dati click pe link-ul urmator: http://www.trilulilu.ro/cryssu2008/72e78e93c93d1a

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!