Vantul adie in linistea serii,
Tristetea apare in vraja marii.
Am obosit sa merg, s-alerg, sa fug ...
Iar soarele nui mai rasare,
Si totul este crud...
Vesteda apare iarba,
Ironica e viata,
Sufletul se zbate zdrobit,
Apusul nu mai e un rasarit!
Incotro te indrepti incet,
Suflet grabit ?
(Constanta, 26 februarie 2013 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu